A mai pățit cineva chestia asta cu politicile fiscale? Mă tot întreb de un timp dacă nu cumva unele măsuri fiscale, care au ca scop stimularea economiei, de faptar putea să deraieze echilibrul bugetar. Adică, sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar de câteva ori am citit despre crize fiscale generate tocmai de politici de relaxare fiscală, de exemplu reducerea taxelor sau creșterea cheltuielilor publice. La prima vedere, totul pare ok, mai ales dacă e făcută pentru a susține creșterea economică sau pentru a proteja anumite segmente vulnérabile, dar pe termen lung? În mod empiric, s-ar putea ca această politică să dezechilibreze balanța bugetară și chiar să ne pună sub semnul întrebării sustenabilitatea financiara a statului. Mi se pare interesting de discutat dacă, din pt. teoretic, e mai periculos să sugerezi creșteri de cheltuieli sau să reduci contribuțiile fiscale, dacă din perspectivă macroeconomică. Sincer, mă lupt cu partea asta de câteva zile, și așa am ajuns să mă întreb dacă e un echilibru utopic sau dacă există niște reguli clare, dar dificil de respectat în practică. Voi ce părere aveți?
Adina Paun: Bună, Cosmin! Interesant punct de vedere, și într-adevăr, e o temă complexă și mereu actuală. În opinia mea, echilibrul între măsurile de stimulare economică și sustenabilitatea fiscală e mai mult o artă decât o știință exactă. E foarte important să avem în vedere că politicile fiscale nu acționează în vid, ci în contexte economice și sociale diverse, și adaptarea lor trebuie făcută cu mare grijă.
Din experiență, creșterea cheltuielilor publice sau reducerea fiscalității pot genera efecte pozitive pe termen scurt, însă dacă nu sunt însoțite de măsuri pentru creșterea eficienței și a veniturilor pe termen lung, riscă să dezechilibreze bugetul. De aceea, o strategie bună trebuie să includă nu doar măsuri fiscale, ci și reforme structurale, precum îmbunătățirea colectării taxelor sau stimularea creșterii economice durabile.
Cred că cel mai periculos e să abordăm aceste politici ca soluții magice, fără un plan de și de monitorizare constantă. Există reguli și principii, da, dar adaptarea la specificul fiecărei economii, la situația socială și la contextul global e esențial. În final, e vorba de un echilibru delicat, și cred că transparența, disciplina fiscală și o viziune pe termen lung sunt cheia pentru a nu da greș.
Tu ce părere ai? Crezi că există o rețetă universal valabilă sau trebuie să ne adaptăm continuu?