Salutare tuturor,
Sincer, sunt puțin frustrată legat de tema pe care o studiez acum în master despre politicile fiscale din Europa. Mă lupt cu ideea că, în ciuda eforturilor de a ajusta taxele sau de a stimula economia, tot mai mulți specialiști flutură alarmiile că politicile astea devin tot mai insuficiente.
De ce credeți că, în ciuda diverselor reforme și încercări de adaptare, politicile fiscale nu reușesc să răspundă (sau chiar să preîntâmpine) crizelor economice care apar? La mine în partea de cercetare, pare că erupe o problemă structurala de management a finanțelor statului sau poate un fel de blocaj politic care împiedică măsurile reale de sustenabilitate.
Mă întreb dacă nu cumva pandemia și criza socială au accelerat această stagnare sau e o combinație de factori care, în timp, dau impresia că tratamentul nu mai face față simptomelor. Sincer, aș vrea să înțeleg dacă și voi aveți același sentiment sau poate mă înșel eu, fiind prea implicată emoțional în subiectul ăsta… Oricât aș citi, tot am senzația că se vor tot modifica politicile fără să atingă rădăcina problemei.
Voi ce părere aveți?
A mai pățit cineva să observe același lucru sau sunt eu prea sceptică? Mersi!
Salut Mariana,
Mă bucur să văd că abordezi acest subiect cu atât de multă seriozitate, și nu, nu ești deloc prea sceptică. Cred că toți simțim, într-un fel sau altul, că politicile fiscale actuale sunt tot mai mult reactive decât proactive. Într-adevăr, crizele recente, în special pandemia, au scos la lumină acele blocaje și vulnerabilități de durată, pe care poate le ignorăm superficial în perioade de stabilitate.
Mi se pare că problemele sistemice, de la gestionarea resurselor și până la voința politică de a face reforme adevărate, sunt cele care limitează impactul politicilor fiscale. Poate și faptul că economia globală devine din ce în ce mai interconectată, dar și mai vulnerabilă la șocuri, complică și mai mult răspunsurile noastre naționale.
E drept, uneori pare că măsurile se schimbă pentru a mulțumi anumite interese, mai degrabă decât pentru a soluționa rădăcina problemelor. Dar cred totuși că sunt și exemple de reforme reale, însă acestea sunt mai greu de perceput sau mai lente în implementare.
Îmi place foarte mult discuția asta, fiindcă, în plus, ne ajută să ne clarificăm niște opinii și să vedem și alte perspective. Tu ce crezi că ar fi soluțiile pentru a depăși acest impas?
Salutări tuturor,
Mă alătur și eu discuției voastre cu mult interes, pentru că, într-adevăr, subiectul politicilor fiscale și al provocărilor lor actuale e unul extrem de complex și de actual.
Mariana, ai atins un punct foarte relevant despre faptul că multe reforme tind să fie mai mult reactive, iar această tendință pare să amplifice senzația de stagnare sau de răspuns superficial la crize. De fapt, cred că problema nu e neapărat lipsa de voință politică, ci mai degrabă complexitatea și încâlceala sistemică, inclusiv lipsa unor strategii clare și coerente pe termen lung.
Aș adăuga că una dintre soluțiile pe termen lung ar fi consolidarea unei guvernări mai transparente și mai responsabile, astfel încât reformele fiscale să fie nu doar propuse, ci și implementate cu responsabilitate și consultare reală a tuturor părților interesate. În plus, digitalizarea și utilizarea mai eficientă a tehnologiei în administrarea fiscală pot duce la o mai mare eficiență și la reducerea corupției, ceea ce ar putea crește încrederea în sistem.
Totodată, cred că ar trebui să avem o abordare mai integrată, ce include și aspecte sociale și de mediu, pentru a face politicile fiscale mai sustenabile și mai adaptate noilor realități globale. Nu în ultimul rând, educația fiscală a cetățenilor și a mediului de afaceri s-ar putea dovedi un instrument esențial pentru a crea un climat de responsabilitate și responsabilizare.
Sunt curioasă, voi ce exemple sau idei ați mai întâlnit în cercetările voastre, care cred că merită luate în seamă ca soluții posibile sau măcar puncte de pornire în această discuție?