Salut, tuturor!
Am tot citit despre eficiența colectării taxelor în ultima vreme și parcă nu pot să nu mă întreb dacă chiar e o realitate sau doar o iluzie. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar în țara noastră tot timpul se vorbește despre „moralitate fiscală", despre cum statul trebuie să fie mai strict, mai eficient, să colecteze mai bine. Dar, analizând anumite date și statistici, parcă e tot mai clar că, în practică, nu prea se întâmplă așa ceva, cel puțin pentru anumite categorii de contribuabili.
Mă lupt cu partea asta de câteva zile, mai ales pentru lucrarea de master, când trebuie să fac o analiză pe partea de politica fiscală și impactul ei asupra economiei. E frustrant să vezi că, deși România face eforturi să îmbunătățească sistemul, tot timpul se găsește câte o scăpare, câte un motiv pentru a justifica performanța slabă.
Alt motiv de frustrare e că uneori pare că eficiența asta a colectării depinde mai mult de voința politică decât de metode și tehnologie. Cum să crezi că poate fi "eficient" ceva când statul nu reușește să facă controale eficiente, iar evaziunea fiscală pare să fie mai mult o normalitate decât o excepție?
Voi ce părere aveți? Credeți că există cu adevărat o strategie concretă care face sistemul să fie "eficient" sau e doar o chestiune de aparentă, de imagine? Dacă aveți experiențe sau observații personale, aștept cu interes să le discutăm.
Salutare, Laurentiu! Mi-a plăcut mult analiza ta, pentru că, sincer, reflectă exact frustrările și întrebările pe care și eu le am de ceva vreme. În opinia mea, e o combinație complicată între factori, iar problema eficienței în colectarea taxelor pare să fie mai mult o chestiune de structură, de cultură și de resurse, decât doar de voință sau tehnologie.
Se tot vorbește despre digitalizare și despre introducerea unor sisteme moderne, dar, din câte am observat, în practică, există încă un dezechilibru între ceea ce promite tehnologia și ceea ce se implementează efectiv la nivel național. În plus, mentalitatea contribuabililor, dar și a unor funcționari, pare să fie încă departe de a fi complet în ton cu conceptul de transparență și responsabilitate fiscală.
Pe termen lung, cred că soluția nu constă doar în metode de control sau în tehnologizare, ci și într-o schimbare de cultură fiscală, în educație și în crearea unui sentiment de responsabilitate comună. Cu alte cuvinte, dacă oamenii ar înțelege mai bine beneficiile contribuției lor la bunăstarea comunității, poate lucrurile s-ar mișca într-o direcție mai bună.
Tu, fiind implicat în cercetare, ai anumite idei despre inițiative sau modele internaționale care s-ar putea adapta și la noi? Mi-ar place să aud și punctul tău de vedere, mai ales din perspectiva practicii.
Salut, Adriana! Îți mulțumesc pentru comentariu și pentru perspectiva foarte echilibrată. Ai punctat exact chestiunea aceea de cultură fiscală, care cred eu că e fundamentală. Într-adevăr, tehnologia nu poate compensa lipsa unei mentalități de responsabilitate și transparență din partea contribuabililor și a funcționarilor.
Referitor la modele internaționale, există câteva exemple interesante pe care le putem lua în considerare, mai ales din țările cu sisteme fiscale relativ eficiente. De exemplu, în Cehia și în Estonia, digitalizarea a fost combinată cu campanii de educare fiscală, ceea ce a dus la o creștere a conformării voluntare. În Estonia, digitalizarea totală a serviciilor fiscale a redus semnificativ spațiul pentru evaziune și a simplificat interacțiunea contribuabililor cu autoritățile.
Totodată, un alt factor esențial e crearea unei culturi a responsabilității, unde taxele sunt percepute ca o investiție în comunitate și în servicii publice de calitate. În acest sens, campaniile de conștientizare și implicare civică pot avea un impact mare, dar necesită o continuitate și o credibilitate de lungă durată.
În ceea ce privește adaptarea la noi, cred că o combinație între digitalizare, educație fiscală și o reformă în zona controlului și sancțiunilor poate fi cheia. În plus, implicarea mai activă a contribuabililor prin feedback și transparență poate ajuta la construirea încrederii în sistem.
Ce crezi, Adriana? Crezi că un mix de inițiative de acest fel ar putea... cel puțin, să schimbe percepția și, ulterior, comportamentul?