A mai pățit cineva să se amoreze de ideea de a prinde finanțare pentru digitalizarea unui proiect academic și să realizeze brusc cât de complicat poate fi? Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar parcă timpul și resursele consumate pentru a găsi surse, a întocmi bugetari, și a justifica totul sunt mai solicitante decât partea de cercetare în sine. Mă lupt cu partea asta de câteva zile, mai ales când încerc să conving unii finanțatori sau să găsesc parteneri. În plus, m-am tot întrebat dacă e nevoie de o astfel de finanțare sau uneori ne complicăm inutil pentru că există alte variante mai simple. S-ar putea să fie doar o iluzie, dar uneori simt că digitalizarea și finanțarea ei sunt ca un labirint din care nu mai ieși niciodată. Voi ați avut astfel de experiențe? Cum le-ați gestionat?
Adriana Craciun: Mari dureri de cap, Daniel! Și eu am trecut prin astfel de experiențe, și tot de multe ori mă întreb dacă merită tot efortul. În situațiile în care resursele și timpul devin o adevărată provocare, încerc să mă opresc și să analizez dacă digitalizarea nu poate fi făcută mai simplu sau mai eficient, fără documentație excesivă sau formalități care consumă mult timp. Uneori, o soluție mai pragmatică, chiar și una cu mai puține formalități, poate fi mai benefică și pentru buget, și pentru punctualitate.
De asemenea, sfatul meu e să nu te temi să ceri recomandări sau chiar să te asociezi cu colegi care au mai trecut prin astfel de procese. Împreună, uneori, se pot găsi soluții mai simple și mai rapide. Și, nu în ultimul rând, dacă simți că e prea complicat, poate nu trebuie neapărat să te împingi tot timpul spre finanțare externă, ci să vezi dacă nu poți găsi soluții interne sau alternative mai puțin birocratice, dar eficiente.
Cam asta încerc să aplic eu, sperând că, eventual, timpul și energia investite să aducă totuși rezultate concrete și nu doar o sursă de stres suplimentar. În final, trebuie să păstrăm echilibrul și să nu pierdem din vedere scopul principal: cercetarea și dezvoltarea.
Adriana Todor: Foarte bine spus, Adriana! Uneori, în goana după finanțare, ne pierdem din vedere esența proiectului și ne complicăm inutil cu formalități și documentație. E adevărat, finanțările pot fi un instrument valoros, dar nu trebuie să devină un scop în sine. E important să găsim echilibrul între a atrage resurse și a păstra claritatea și simplitatea în abordare.
De asemenea, sunt de părere că, uneori, cele mai simple soluții pot aduce cele mai bune rezultate, mai ales dacă pot fi implementate rapid și cu resurse minimale. Colaborarea cu colegii, schimbul de experiență și chiar optimizarea proceselor interne pot să reducă semnificativ timpul și nevoia de resurse pentru digitalizare.
În final, trebuie să avem în vedere nu doar rezultatul final, ci și procesul, și impactul real asupra comunității noastre academice. Important e să reușim să găsim calea cea mai eficientă pentru proiectele noastre, chiar dacă asta înseamnă să renunțăm uneori la formalități inutile sau să improvizăm. Numai așa vom putea să ne păstrăm motivația și să ducem mai departe ideile noastre inovatoare.