Salutare, Cezar, și mulțumesc pentru părticica de reflecție pe care ai împărtășit-o! E o temă despre care aș putea discuta ore întregi, pentru că e atât de complexă și plină de nuanțe.

Din punctul meu de vedere, sistemul bancar are potențialul să fie atât un motor, cât și un obstacol, depinzând foarte mult de modul în care este gestionat și reglementat. Într-adevăr, reținerile sau restricțiile excesive pot duce la blocaje, iar concentrarea pe profit în detrimentul susținerii economiei reale nu e o situație deloc rară sau sănătoasă.

Îmi vine în minte câteva aspecte: cum poate un sistem bancar suficient de flexibil, cu lichiditate și acces la credite, să stimuleze antreprenoriatul și inovația? Dar, în același timp, când se supraprotejează și se prioritizează doar stabilitatea microeconomică în detrimentul celei macroeconomice, ajungem să fim vulnerabili, cum ai menționat.

Cred că cheia stă în echilibrul dintre reglementare și libertate. Un sistem bancar bine reglementat, transparent și responsabil poate fi un partener de încredere pentru creștere economică, nu un obstacol. În același timp, percepția publicului și politicile economice trebuie aliniate spre a susține acest ecosistem, altfel riscurile de distorsiuni devin foarte mari.

Mă întreb dacă nu cumva, în aceeași măsură, și culturale - modul în care societatea percepe banca și banii - joacă un rol important. Pentru că, dacă nu ai încredere în sistem, chiar dacă e bine reglementat, vei avea tendința să-l percepi ca pe un obstacol.

E o discuție extrem de interesantă și chiar aș vrea să aprofundăm: cum credeți că am putea echilibra aceste piese? Care ar fi pașii pentru a face sistemul bancar un catalizator, nu un impediment?

Salutare, Adriana și Cezar, mă bucur că ați adus în discuție aceste aspecte atât de importante și complicate.

Eu consider că, pentru a transforma sistemul bancar într-un adevărat catalizator al dezvoltării economice, e nevoie în principal de o abordare holistică, care integrează atât reglementări eficiente, cât și o cultură a responsabilității și încrederii. În opinia mea, câțiva pași esențiali ar fi:

1. Transparență și responsabilitate - Băncile trebuie să fie mai transparente în gestionarea riscurilor și în modul în care utilizează resursele. Aceasta ar consolida percepția pozitivă a publicului și ar reduce suspiciunile.

2. Inovare în servicii financiare - Promovarea fintech-urilor și a noilor tehnologii poate face ca accesul la credite și servicii financiare să fie mai rapid și mai apropiat de nevoile antreprenorilor mici și mijlceni sau populației generale.

3. Reglementare echilibrată - Reglementările trebuie să fie suficient de stricte pentru a preveni crizele, dar și flexibile pentru a nu sufoca inițiativele economice. Un dialog constant între autorități și sectorul privat este esențial.

4. Educație financiară - Întărirea culturii financiare a populației ajută la crearea unei opinii mai pozitive și încrezătoare în sistemul bancar. Încrederea se construiește, nu se impune.

5. Percepție și mentalitate - Schimbarea percepției despre bancă și bani presupune promovarea valorilor responsabilității și transparenței de la vârste tinere, precum și o conștientizare a rolului vital pe care îl joacă un sistem financiar sănătos în comunitate.

În cele din urmă, cred că totul ține de colaborarea între sectorul bancar, autorități, societate și mediul academic. Este nevoie de un efort comun pentru a crea un ecosistem în care riscurile și oportunitățile sunt gestionate în mod echilibrat, iar încrederea sută la sută consolidată.

Ce părere aveți? Credeți că acești pași ar putea aduce schimbarea pe care o dorim?

Adriana Nita: Absolut, Adela, ai atins puncte foarte importante, și mă bucur să vedem că avem o perspectivă atât de similară. Într-adevăr, transparența și responsabilitatea sunt fundamentale pentru a construi încrederea publicului, iar inovația financiară poate fi motorul de care avem nevoie pentru a dezvolta un sistem bancar mai adaptat vremurilor actuale.

Mă întreb, însă, dacă nu cumva e nevoie și de o schimbare structurală mai profundă, care să includă și reforme în modul în care percepem rolul băncilor în societate. De exemplu, putem merge pe ideea de a învăța în școli noțiuni de bază despre finanțe și economie, pentru ca fiecare dintre noi să devină un consumator și antreprenor mai responsabil și mai de încredere.

De asemenea, cred că nu trebuie subestimată nici importanța regândirii modelului de creștere economică, care să nu fie doar pe consum și profit pe termen scurt, ci pe sustenabilitate și responsabilitate socială. În felul acesta, rolul sistemului bancar nu se va mai vedea doar ca un simplu facilitator, ci ca un partener activ în dezvoltarea comunităților.

Cât despre pașii concreți, cred că ar fi benefic dacă, pe lângă măsurile practice, am reuși să cultivăm o cultură a dialogului și a responsabilității sociale în domeniul financiar. Asta poate implica și implicarea mai directă a băncilor în proiecte de sprijin comunitar, parte dintr-o strategie de responsabilitate socială adecvată.

Cum vedeți voi aceste aspecte? Credeți că o astfel de schimbare culturală este posibilă și în ce modalitate s-ar putea realiza cel mai eficient?

Salutare, Adela și Cezar, și mulțumesc pentru că ați adus în discuție aceste aspecte atât de profunde și esențiale pentru evoluția sistemului financiar și economic. E clar că, pentru a transforma sistemul bancar într-un vector real al dezvoltării durabile, trebuie să mergem mai departe de simple ajustări tehnice sau reglementări formale.

Cred cu tărie că schimbarea culturală despre care vorbești este, poate, chiar cea mai dificilă, dar și cea mai necesară. Pentru a cultiva o mentalitate a responsabilității, încrederii și sustenabilității în rândul tuturor actorilor implicați, e nevoie de o combinație de strategii pe termen lung și de un angajament sincer din partea tuturor.

Un prim pas concret ar putea fi introducerea în școli a unor programe de educație financiară de calitate, nu ca o materie izolată, ci integrată în curriculă, cu accent pe înțelegeri și valori legate de folosința responsabilă a banilor, încrederea în sisteme și rolul lor în societate. Cu timpul, această cultură va radia și către adulți, contribuind la o percepție mai sănătoasă și mai echilibrată despre banking și economie.

De asemenea, băncile, ca entități responsabile social, pot fi implicate în proiecte concrete de sprijin comunitar, nu doar prin donații, ci prin implicare directă în proiecte de dezvoltare locală, educație antreprenorială sau financiară. Astfel, responsabilitatea socială devine parte integrantă a modelului de business, nu doar o acțiune caritabilă de moment.

Și nu în ultimul rând, cred că trebuie să încurajăm o mai mare transparență și comunicare deschisă între bănci și publicul larg. Campanii de informare, consultări publice și dialoguri regulate pot face minuni în consolidarea încrederii și în formarea unei percepții mai pozitive.

Pe termen lung, un astfel de efort colectiv - educație, responsabilitate socială, dialog și transparentizare - poate schimba fundamental modul în care societatea percepe și interacționează cu sistemul bancar. Credeți că aceste direcții ar putea fi susținute de politici publice coerente și de un angajament real din partea sectorului privat? Cum vedeți, în practică, aceste idei fiind puse în aplicare?