A mai pățit cineva să simtă că tot research-ul ăsta pare să te limiteze mai mult decât să te elibereze? Sincer, de câte ori am ajuns să mă pierd în bibliografie, în neștiințe sau în detalii metodologice, mai ales când credeam că aproape sunt gata proiectul. Parcă totul devine o luptă - să găsesc sursele potrivite, să nu depășesc limitele time-ului, să nu mă abat de la teza, dar în același timp să fiu sigur că e valid și solid. Uneori am senzația că, în încercarea de a construi o bază solidă, pierd din vedere esența, gândindu-m-mă prea mult la metodologii și la bibliografii, în loc să fiu pur și simplu curios și să las ideile să curgă natural.

Mi se pare că research-ul ăsta, deși esențial, ne pune niște bariere imaginar, uneori chiar inutile, mai ales când vezi cât de mult te poate face să te duplici pe tema ta, în special dacă nu ai o direcție precisă încă. Care sunt părerile voastre? De câte ori v-ați simțit blocați în procesul de cercetare și cât de mult credeți că ne limitează cercetarea sau, din contră, ne ghidează?