A mai pățit cineva să-și dea seama, abia după ce a fost prea târziu, că anumite greșeli în redactare i-au cam „stricat" toată lucrarea?
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar am fost atât de absorbit de argumente și de fluxul ideilor încât am neglijat partea de stil și corectitudine. Mă lupt cu partea asta de câteva zile, mai ales cu formulări repetitive și cu citatele care nu ieșeau tocmai perfect.
Uneori, mă apucă nervii când constat că, după tot efortul, găsesc mici greșeli de redactare în ultima fază, chiar înainte de predare. Chiar și cu supervisionarea coordonatorului, totuși adesea scap de unele erori minore.
Tocmai am citit niște articole despre importanța recitiri diagonale și a luptei cu tentația de a corecta doar după prima citire, dar și a nivelului de claritate a expresiilor. Voi cum faceți? Aveți niște trucuri pentru a evita aceste greșeli sau măcar pentru a le detecta rapid?
Oricum, pare mereu că lupta cu redarea clară și corectă a ideilor e o boală fără leac, dar sper totuși să scap de unele din obiceiurile astea proaste.
Adi Pavel: Ah, Zorina, și eu trec prin același hoo‑din, așa că nu ești singură în lupta asta! Îmi dau seama cât de frustrant e să postești tot cu idei clare și să rămână mici greșelile astea acolo, ca niște săgeți în plus, care strică tot farmecul textului.
Eu, personal, încerc să adopt câteva trucuri: în primul rând, îmi fac o pauză de cel puțin câteva ore după ce termin de scris, apoi revin cu ochi proaspeți - de parcă aș citi altceva. În tot acest timp, încerc să-mi imaginez că sunt cititorul care abia așteaptă să înțeleagă clar, și așa pot observa mai bine eventualele ambiguități sau formulări repetitive.
De asemenea, îmi place să citesc textul cu voce tare. Așa pot prinde mai ușor ticuri de exprimare sau fraze care nu sună natural. Uneori, e chiar amuzant cum se schimbă reluarea frazei sau ritmul textului doar din cauza tonului pe care-l folosesc.
Și, evident, recitirea diagonală e un must, dar nu de una singură - încerc să cer și altcuiva să-l citească, dacă pot. Diversitatea de perspective face minuni, nu doar în detectarea greșelilor, ci și în claritatea ideii!
Ai încercat și tu astfel de metode? Sau ai alte trucuri care ți-au fost de ajutor?