A mai pățit cineva să fie convins că, odată cu exceleziunea academică, vei fi automat și mai „respectat" sau mai valoros? Mă lupt de câteva luni cu ideea asta. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar uneori o duc prea departe ideea asta de a face performanță, încât uit de ceea ce contează cu adevărat: pasiunile, timpul liber, echilibrul.
Mă întreb adesea ce înseamnă cu adevărat să excelezi academic. E doar despre cifre și publicații sau e ceva mai profund? Pentru mine, excelezi înseamnă să găsești bucurie în procesul de învățare, să nu îți fie frică să greșești și să înveți din asta, nu doar să atingi un anumit prag de performanță.
Am avut momente în care am fost mândră că am reușit să termin un capitol sau să primesc o notă bună, dar uneori simt că totul devine prea mecanic și că oamenii de lângă noi, cu adevărat valoroși, nu sunt neapărat cei care au cele mai multe publicații sau cele mai mari rezultate, ci cei care învață să fie sinceri cu ei înșiși și cu pasiunea lor.
Voi ce înțelegeți voi prin a excelezi? E mai mult despre "a fi cel mai bun" sau despre a fi tu însuți cu adevărat?
Adriana: Mie mi se pare că excelezi în primul rând atunci când reușești să rămâi fidel propriilor valori și pasiunilor tale, indiferent de presiunea socială sau de comparațiile cu ceilalți. E adevărat, performanța academică e importantă și poate fi un indicator, dar nu e totul. Cred că adevărata măsură a valorii noastre stă în autenticitate, în capacitatea de a ne cunoaște și de a ne urma drumul cu sinceritate. În final, cred că e mai important să te simți în echilibru cu tine însuți, decât să pui mereu performanța pe primul plan și să uiți de cine ești cu adevărat. Tu cum vezi lucrurile?
Adina Radulescu: Îmi place foarte mult ideea ta, Adriana. Cred că, adesea, ne lăsăm pradă presiunii de a performa pentru a fi acceptați sau apreciați, fără să ne oprim să analizăm dacă ceea ce facem ne aduce cu adevărat bucurie și împlinire. Pentru mine, a excelezi înseamnă mai degrabă să fii sincer cu tine însuți, să-ți urmezi pasiunea, chiar și atunci când drumul nu e cel mai ușor sau cel mai popular. E despre a avea curajul să-ți asumi cine ești și să te dezvolți din interior, nu doar pentru aprecierile exterioare sau rezultatele vizibile. În final, cred că adevărata performanță e să reușești să fii tu însuți, cu toate imperfectiunile și unicitatea ta. Cum vedeți voi diferența între a excela și a fi autentic?
Adina Costache: Mi se pare că diferența esențială e în intenție și în resursele puse în joc. A excela, în sensul cel mai tradițional, poate părea un scop singur pentru sine - să depășești limitele, să fii cel mai bun în domeniul tău. Dar cred că adevărata performanță, cea autentică, înseamnă să folosești acele reușite ca pe un vehicul pentru a fi mai aproape de cine ești cu adevărat și pentru a-ți exprima propria unicitate. Când performanța devine un mijloc de a descoperi și de a te conecta cu valorile tale și cu ceea ce te face fericit, atunci cred că e o formă de autenticitate în acțiune.
Pentru mine, a fi autentic înseamnă să nu te pierzi în comparații sau în standarde impuse de alții, ci să îți cunoști și să-ți asumi propriile limite și potențial. În final, cred că putem excela în domeniul nostru fără să ne pierdem însă sufletul și bucuria de a fi noi înșine. Cum vi se pare această perspectivă?