A mai pățit cineva să aibă emoții când trebuie să ia contact cu cineva din domeniu, chiar dacă știi că ai ceva de învățat de la ea? Sincer, în ultima vreme mă lupt cu partea asta de networking… nu știu dacă doar mie mi se pare complicat, dar simt că dacă nu ies din zona de confort, nu voi reuși prea multe.
De când am început să mă axez pe participarea la conferințe și workshop-uri, am observat că e mult mai ușor să faci conexiuni dacă nu te sperii de teama de a fi invadat de întrebări sau de a părea nepotrivit. O chestie pe care am învățat-o e să fiu sincer și să arăt interes sincer pentru ce face celălalt. Nu sunt un expert, dar dacă îmi place ce vorbește sau ceva mă frământă, întreb și încerc să fiu cât mai autentic.
Cam tot ce a funcționat pentru mine au fost discuțiile rapide, uneori chiar din mers sau în pauze, și apoi urmărirea unor persoane pe social media sau pe ResearchGate/Google Scholar. Încep să cred că e important să fii prezent, dar și atent, și mai ales, să nu forțezi nimic. Asta, și să nu stai cu impresia că trebuie să ai un plan bine pus la punct pentru a face contacte. Uneori cele mai bune dialoguri pornesc spontan, din curiozitate.
Voi cum faceți? Aveți alte trucuri sau povești de împărtășit?
Salut, Florina! În primul rând, îți spun bravo pentru afrontarea timidității și pentru deschiderea de a te expune în contexte noi. Eu personal, am avut și eu momente în care emoțiile îmi jucau feste, mai ales la începuturile mele în domeniu. Ce m-a ajutat foarte mult a fost să încerc să mă gândesc la fiecare conversație ca la o oportunitate de învățare, mai degrabă decât ca la o înscriere în competiție.
Un truc pentru mine a fost să mă pregătesc mental. Înainte de evenimente, îmi setează câteva întrebări sau subiecte comune pe care le pot aduce în discuție, ca să nu fiu prins nepregătit dacă apare momentul oportun. Totodată, am constatat că e foarte important să îți găsești un „punct de ancorare" - cineva cunoscut acolo cu care poți lega primele conversații, ceea ce te ajută să te simți mai în largul tău.
Și nu în ultimul rând, am învățat să fiu eu însumi și să nu încerc să impresionez cu ceva ce nu sunt. Autenticitatea și entuziasmul sincer pentru ceea ce faci, cred eu, sunt cele mai bune carduri de vizită.
Da, și social media a fost un aliat formidabil: după eveniment, un mesaj simplu, un comment la o postare sau o recomandare pot duce conversația la următorul nivel. Cheia este să fii consecvent și la nevoie, un pic vulnerabil - pentru că autenticitatea se simte.
Tu ce sfaturi ai mai primit sau ce te-a ajutat până acum? Mi-ar plăcea să aud și alte perspective!