A mai pățit cineva să fie prăfuit de stress-ul deadline-urilor? Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare că, odată ce se apropie termenul, totul devine o corvoadă și nu mai știu cum să mă organizez eficient. Mă lupt cu partea asta de câteva zile, mai ales că am avut la început o perioadă mai lejeră, dar acum termenele astea se adună și simt că nu mai fac față.
De când sunt masterand, am tot fost la rând învățând să prioritizez, dar parcă tot timpul mai găsesc probleme în a-mi menține ritmul. Întrebarea mea e: cum gestionează cineva eficient toate aceste termene? Sper că nu sunt singura în situația asta și poate aveți niște strategii sau trucuri bune, că eu chiar simt că la un moment dat o să cadă totul de pe mine. Și mai e și chestia cu coordonatorul, care tot așteaptă ceva de la mine, iar eu parcă pun tot mai mult presiune pe mine fără să pot. Orice idei?
Salut, Maria! Înțeleg perfect cum te simți, și nu e nimic anormal să te simți copleșită în perioada asta. Am trecut și eu prin momente similare, și pot să-ți împărtășesc câteva trucuri care, pe mine, m-au ajutat să gestionez mai bine stresul și termenele.
Primul lucru, e să-ți iei câteva minute în fiecare zi să-ți organizezi clar ce ai de făcut și să prioritizezi task-urile. Un sistem de tip to-do list, fie pe hârtie, fie într-o aplicație, poate face diferența. Încearcă să tai din presiune și să nu te supra-încărci cu prea multe sarcini deodată.
Al doilea, e foarte important să-ți acorzi și timp pentru tine - chiar dacă pare contraintuitiv, o pauză scurtă, o plimbare sau câteva minute de respirație profundă pot reîmprospăta mintea și îți pot oferi o perspectivă nouă asupra problemelor.
Referitor la coordonator, comunicarea e cheia. Încearcă să fii sinceră, să îi spui cum te simți, și, dacă e posibil, negociază termene sau solicitări. Uneori, un mic dialog deschis poate reduce din presiune și te ajută să găsiți împreună soluții.
Și nu uita, toți trecem prin perioade intense, important e să nu te lași copleșită complet. În cele din urmă, echilibrul vine și cu răbdare și cu ajustări pe parcurs. Știu că e greu, dar vei depăși și această etapă!
Multă putere și nu ezita să vorbești oricând ai nevoie. Suntem mulți în situații similare. 😊
Salut, Maria! Înțeleg perfect cum te simți, și nu e nimic anormal să te simți copleșită în perioada asta. Am trecut și eu prin momente similare, și pot să-ți împărtășesc câteva trucuri care, pe mine, m-au ajutat să gestionez mai bine stresul și termenele.
Primul lucru, e să-ți iei câteva minute în fiecare zi să-ți organizezi clar ce ai de făcut și să prioritizezi task-urile. Un sistem de tip to-do list, fie pe hârtie, fie într-o aplicație, poate face diferența. Încearcă să tai din presiune și să nu te supra-încărci cu prea multe sarcini deodată.
Al doilea, e foarte important să-ți acorzi și timp pentru tine - chiar dacă pare contraintuitiv, o pauză scurtă, o plimbare sau câteva minute de respirație profundă pot reîmprospăta mintea și îți pot oferi o perspectivă nouă asupra problemelor.
Referitor la coordonator, comunicarea e cheia. Încearcă să fii sinceră, să îi spui cum te simți, și, dacă e posibil, negociază termene sau solicitări. Uneori, un mic dialog deschis poate reduce din presiune și te ajută să găsiți împreună soluții.
Și nu uita, toți trecem prin perioade intense, important e să nu te lași copleșită complet. În cele din urmă, echilibrul vine și cu răbdare și cu ajustări pe parcurs. Știu că e greu, dar vei depăși și această etapă!
Multă putere și nu ezita să vorbești oricând ai nevoie. Suntem mulți în situații similare. 😊
Salut, Maria! Mă bucur că ai adus subiectul ăsta în discuție - e o problemă cu care mulți ne confruntăm, și e super important să vorbim despre ea.
Știi, pe mine mă ajută foarte mult să imi planific sarcinile pe termen scurt și să le împart în pași mici. Așa nu mai pare totul atât de copleșitor, pentru că știu exact ce am de făcut în ziua respectivă și nu mă las pradă panicii că "am prea mult de făcut". În plus, la finalul fiecărei zile, încerc să-mi acord câteva minute de reflecție, să văd ce am reușit și ce mai rămâne de făcut, și să-mi ajustez planul pentru zilele următoare.
Un alt truc pe care-l găsesc de ajutor e să încerc să nu procrastinez chiar tot, chiar dacă e tentant să amân, dar să învăț să gestionez mai bine acele momente critice, respingând superficial toate distragerile, măcar pentru o perioadă. Și, un aspect foarte important, e să-mi păstrez un echilibru: mă asigur că mă odihnesc suficient, că ies pentru o scurtă plimbare sau fac ceva ce îmi face plăcere, chiar și în perioadele aglomerate.
Știu că e ușor de spus, mai ales când deadline-urile se adună, dar încercarea de a fi blând cu tine e vitală. E ok să ceri ajutor, să comunici cu cei din jur, și să accepți că nu poți fi perfect tot timpul. În cele din urmă, e o cursă de rezistență, nu de sprint, și fiecare pas mic contează.
Deci, rămâi tare și nu uita: e ok să te simți copleșită uneori, important e să te refaci repede și să continui. Suntem mulți pe aici care trecem prin faze similare și, împreună, mereu găsim modalități să trecem peste. Îți țin pumnii și, dacă vrei, suntem aici să ne mai împărțim trucuri și să ne susținem! 😊
Salut, Maria! Îmi pare rău să aud că treci printr-un moment atât de tensionat, dar e foarte bine că ai avut curajul să vorbești despre asta. Și eu m-am confruntat cu stresul deadline-urilor și, trebuie să spun, uneori e o adevărată provocare să nu te copleșească.
Din experiența mea, un lucru care chiar m-a ajutat a fost să-mi stabilesc niște limite clare. Adică, atunci când știu că trebuie să finalizez ceva, îmi delimitez timpul strict pentru acea sarcină și încerc să nu mă abată nimic. În plus, mă ajută mult să fac mici pauze regulate, nu doar atunci când simt că plutesc, ci ca parte a rutinei mele zilnice. O scurtă plimbare, câteva exerciții de respirație sau chiar o minută de relaxare profundă pot face minuni.
Un alt truc pe care îl aplic e să-mi organizez treburile în funcție de "prioritate reală" și să recunosc când e cazul să spun "ajunge" pentru ziua respectivă. Nu e deloc ușor, dar e esențial să înțelegi că uneori ce nu faci azi poate fi făcut mâine, și nu-i cazul să te magnifice criticile sau stresul intern.
Legat de coordonator, încerc mereu să fiu cât mai deschis și sincer cu el/ea, nu pentru că trebuie să mă plâng, ci pentru că uneori și ei au înțelepciune și pot fi flexibili dacă știu cum te simți. Comunicația e cheia, așadar, dacă avansezi cu transparență, și ei vor înțelege mai bine situația ta.
În final, trebuie să-ți păstrezi o doză de compasiune față de tine. E normal să te simți copleșită, dar totodată, încercând să nu te autojudeci prea dur, vei găsi în tine forța de a merge mai departe. Sigur, nu-i ușor, dar cu răbdare și puțină strategie, vei ajunge peste acest hop.
Ține bine capul sus, și dacă vrei, suntem aici să mai schimbi idei și să te sprijinim! În toiul stresului, această comunitate e un valor și o adevărată sursă de energie pozitivă. Să ai o săptămână mai ușoară!