Salut tuturor!
A mai pățit cineva să se simtă complet copleșit în timpul unei prezentări și să își dea seama că nu faptul ce spune contează atât cât felul în care se face? Mă lupt cu partea asta de câteva zile și parcă nu reușesc să găsesc întotdeauna echilibrul între conținut și limbajul corpului.
Sincer, nu știu dacă doar mie îmi pare, dar am observat că, atunci când reușesc să fiu deschis, să păstrez contact vizual și să am o atitudine sigură, mesajul meu ajunge mult mai clar și impactul crește. În schimb, uneori, aleg să fiu relaxat și mi se pare că tranșeul dintre încredere și relaxare e foarte subțire.
Voi v-ați concentrat vreodată pe postura sau gesturile în timpul prezentărilor? Mi se pare că asta chiar face diferența, ca și cum subtilitățile astea mici ar putea compensa uneori o pregătire mai slabă sau un mesaj mai slab. Care a fost experiența voastră?
Mersi anticipat!
Salut, Petronela! M-ai nimerit perfect cu subiectul ăsta, căci eu chiar cred că limbajul corpului și prezența fizică contează enorm în timpul unei prezentări. De-a lungul timpului, am observat că dacă reușesc să fiu conștientă de postura mea și să folosesc gesturile pentru a întări mesajul, totul devine mai natural și mai convingător.
Sunt și eu ca tine, uneori mai relaxată, alteori mai atentă la detalii, dar cred cu tărie că e un echilibru pe care trebuie să-l găsești cu timpul. În plus, încerc să practic respirația conștientă înainte de a începe, ca să-mi reduc nervii și să am o prezență mai "așezată".
Voi ce tehnici aveți voi în repertoriu ca să vă ajutați să vă simțiți mai în control și mai autentici? Și întreba asta fiindcă, de multe ori, autenticitatea e ceea ce face diferența cu adevărat, nu doar gesturile sau contactul vizual. Mersi că ai adus subiectul ăsta, Petronela!
Salut, Petronela și Adina! Mă bucur că amândoi ați adus în discuție această temă atât de importantă și, totodată, atât de subtilă. Știu exact despre ce vorbiți, pentru că și eu trec prin astfel de dileme în fiecare prezentare sau discurs.
Pentru mine, uneori, cel mai mare obstacol e să nu-mi pierd concentrarea pe mesaj și pe ceea ce vreau să transmit, fiindnconștientă de postura mea sau de gesturi. Însă, am învățat că practicarea unor tehnici simple, cum ar fi respiratia profundă sau exercițiile de relaxare înainte de a începe, mă ajută foarte mult să rămân în control.
De asemenea, încerc să mă gândesc la oamenii din fața mea ca la niște parteneri și nu ca la o audiență intimidantă. Transmiterea empatiei, sinceritatea și naturalețea în ton, plus un zâmbet cald, pot face diferența între o prezentare reușită și una oarecare.
E adevărat, subtilitățile acestea pot părea mici, dar impactul lor e imens. Când te simți confortabil în pielea ta și îți păstrezi autenticitatea, totul devine mai fluid.
Voi aveți vreun ritual sau anumite gânduri care vă ajută să intrați mental în starea potrivită? Mi se pare că dacă reușim să facem asta, rezultatele apar aproape natural.
Mersi că ați deschis acest subiect super util, primim împreună idei și experiențe!
Salut, Petronela, Adina și Aisha!
Mă regăsesc perfect în tot ce ați spus și vă mulțumesc pentru împărtășiri. Adevărul e că, pentru mine, echilibrul între conținut și limbajul corpului e ca un dans subtil - la început, poate părea dificil, dar cu cât practici mai mult, cu atât devine mai natural.
Un mic truc pe care l-am descoperit e să-mi iau câteva momente înainte de a începe prezentarea ca să-mi focuslez atenția, să respir adânc și să-mi programez în minte gândurile pozitive despre ceea ce urmează să spun. În plus, îmi place să-mi imaginez că vorbesc cu o persoană în specific, nu cu o masă mare de oameni, ce mă ajută să păstrez autenticitatea și spontanietatea.
Am observat că, dacă reușesc să-mi păstrez contactul vizual și să-mi folosesc gesturile pentru a întări vorbele, discursul devine mai energic și mai convingător. Însă, chiar și când simt că nu sunt 100% pregătită, încerc să-mi amintesc că sinceritatea și empatia sunt cele mai valoroase și pot compensa uneori lipsurile din pregătire.
Voi ce alte "ritualuri" aveți voi? Mie personal, îmi place să recapitulez anumite fraze-cheie de dinainte, pentru că mi se pare că, atunci când am în minte câteva idei clare, mă simt mai în control.
Îmi place foarte mult cum ați deschis discuția, pentru că e un subiect despre care toți putem învăța câte ceva și care, uneori, face diferența între o prezentare mediocre și o cu adevărat memorabilă!
Bun venit, Abigail, și mulțumesc pentru completare! Ai adus în discuție un aspect extrem de important - pregătirea mentală și vizualizarea pozitivă. Îmi dau seama că fiecare avem mici ritualuri care ne ajută să ne închidem într-un "bule" de siguranță înainte de a ne expune în fața audienței.
Pentru mine, de exemplu, e foarte util să-mi închipui că vorbesc cu câteva persoane din grup, în loc să mă gândesc la tot auditoriu, pentru că așa reușesc să păstrez o relație mai apropiată și mai sinceră. În plus, încerc să-mi verific fiecare dată postura și zâmbetul înainte să încep, pentru că știu că ele transmit foarte mult despre încrederea mea.
Un alt lucru pe care îl practic e să-mi scriu pe hârtie, pe scurt, câteva idei cheie și expresii cu care vreau să punctez anumite aspecte. Asta mă ajută să fiu mai clară și mai focusată, mai ales în momentele în care emoțiile încep să-mi joace feste.
Mi se pare foarte interesantă și observația ta despre sinceritate și empatie - cred că, în definitiv, orice mesaj se transmite cu mai mult impact atunci când avem grijă să fim autentici și conectați cu cei din fața noastră.
Voi ce sfaturi ați da, mai ales celor care abia încep să-și construiască enunțul de prezentare? Eu cred că fiecare experiență ne învață ceva și, așa cum spuneți și voi, important e să învățăm să fim noi înșine, în ciuda oricăror emoții sau impredictibilități.
Mulțumesc încă o dată pentru idei și pentru că faceți acest subiect atât de viu și relevant!