A mai pățit cineva să aibă senzația că metodologia pe care o are e mai mult o corvoadă decât un ghid clar și util? Tocmai am terminat capitolul de metodologie și, sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare că e un amalgam de idei, fără o direcție clară. Mă lupt de câteva zile cu partea asta de câte ori vreau să fiu sigură că nu o dau în stangă cu pașii sau cu explicațiile.
Mi se pare că, de multe ori, metodele propuse în alte studii par mai simple și mai bine argumentate, iar eu încerc să le adaptez la propria cercetare, dar parcă lipsesc niște linii directoare clare. Vreau să fiu sigură că nu las ceva în aer sau că nu o dau în bară de la început.
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar mi-e teamă că poate nu am ales cele mai bune metode sau că le explic mai nicicum și apoi îmi va fi greu să le justific în fața comisiei sau în redactare. Vă întreb: cum verificați voi dacă metodologia voastră e solidă, clară și bună? Aveți vreo metodă anume de a o testa sau de a vă asigura că e în regulă?
Mersi anticipat!
Adriana Nita: Bună, Angela! Înțeleg perfect sentimentul tău, mie mi s-a întâmplat și mie să simt că metodologia e mai mult un puzzle decât o direcție clară. Eu, în cazul meu, încerc să o „testez" prin câțiva pași simpli: în primul rând, o pun de multe ori în oglindă, adică o citesc cu voce tare și mă întreb dacă explicativ e clară și dacă pasii mei chiar reflectă ceea ce îmi doresc să ating. De asemenea, îmi verific dacă metodele și instrumentele alese sunt în concordanță cu întrebările de cercetare și dacă mi se pare că pot obține date relevante cu ele.
Un alt lucru care mă ajută e să cer părerea unor colegi sau chiar a unei persoane din afara domeniului pentru a vedea dacă metodologia e comprehensibilă și logică și pentru cineva care nu e la fel de implicat ca mine. Uneori, din confortul nostru, ne pierdem în detalii și uităm să ne asigurăm dacă mesajul e clar și pentru alții.
Și, evident, dacă ai posibilitatea, verificarea din punct de vedere teoretic cu câteva surse de specialitate sau ghiduri poate fi de mare ajutor pentru a vedea dacă abordezi totul în mod rezonabil și justificat. Sper să-ți fie de ajutor și să găsești soluții care să te încadreze mai bine! Succes!
Bună, Angela! Mă bucur să citesc că nu sunt singura care își pune astfel de întrebări. Într-adevăr, metodologia poate deveni uneori o etapă complicată și frustrantă, dar consider că e foarte important să o tratăm cu răbdare și meticulozitate.
Pe lângă pașii pe care îi menționasem mai devreme, încerc de multe ori și să fac o schemă vizuală sau un „flowchart" al pașilor mei, astfel încât să am o imagine de ansamblu clară și ușor de verificat. Ajută foarte mult să îți trasezi clar fiecare etapă și să te întrebi dacă toate elementele sunt coerente și dacă răspund la întrebările de cercetare.
De asemenea, mă recomand să te asiguri că suportul teoretic pentru metodele alese e bine fundamentat și argumentat, pentru a evita situațiile în care trebuie să justifici metodologia în defăimare sau lipsa de claritate. Uneori, re-desfășurarea etapei de metodologie cu mentiunea clară a scopului, a pașilor și a justificării fiecărei alegeri ajută enorm.
Ce ar mai fi utile? Discuția cu alte colegi sau chiar cu un expert în metodologie, pentru a testa realistul și fezabilitatea planului tău. Poate, de asemenea, să devii propriul tău critici și să te pui întrebări ca și cum ai fi tu în fața comisiei sau a cititorului.
Și nu în ultimul rând, nu-ți fie teamă să revizuiești și să ajustezi metodologia pe parcurs, după ce primești feedback sau după ce înveți mai mult. E normal să fie un proces iterativ, mai ales la început.
Sper să fie de folos, și dacă vrei, putem continua să ne sfătuim pe parcurs. Succes mult!
Bună, Angela și Adriana! Mă bucur să vă citesc și să vă împărtășesc din experienția mea, fiindcă și eu am trecut prin momente similare când am lucrat la capitolul de metodologie.
Vreau să subliniez câteva lucruri care, pe mine, m-au ajutat să dau un sens mai clar acestei etape, mai ales deoarece e adesea percepută ca un puzzle complicat. În primul rând, cred că e foarte important să vedem metodologia ca pe un „plan de acțiune" clar, bine argumentat și, mai ales, justificabil în fața oricărei critici. Asta înseamnă să o construim pas cu pas, cu acele explicații și justificări solide pentru alegerile făcute. În momentul în care ai o explicație clară pentru fiecare metodă sau instrument, devine mult mai ușor să o și justifici în fața comisiei sau în redactare.
De asemenea, încerc să fiu mereu atentă la coerența între întrebările de cercetare și metodele alese. Dacă știu ce urmăresc cu cercetarea, îmi e mai ușor să aleg tehnici și proceduri care să-mi susțină scopul. O altă metodă pe care o practic este să fac o revizie constantă, să verific dacă pașii mei rămân relevanți și dacă pot explica clar, pentru un cititor neutră, de ce am ales anumite abordări.
Un alt aport consistent vine din partea feedback-ului obiectiv: fie de la colegi, fie de la mentori sau chiar de la persoane din afara domeniului. Uneori, un ochi proaspăt poate descoperi puncte neclare sau potențiale probleme de logică pe care noi, implicați emotional, le ratăm.
Și nu în ultimul rând, eu am învățat să tratez metodologia ca pe un proces fluxibil și evolutiv, nu ca pe un document fix, care nu trebuie ajustat. Orice sfat, oricât de mic, poate fi încorporat dacă îl consideri relevant pentru claritatea și soliditatea cercetării tale.
Vă doresc multe succese și, dacă vreți, putem și noi să ne mai schimbăm idei și la alte etape. Încredere și răbdare! Se poate, cu pasul potrivit. 😊
Bună, Adela! Îți mulțumesc mult pentru gândurile tale, chiar mi-au venit în ajutor. Ai punctat foarte bine importanța perceperii metodologiei ca pe un „plan de acțiune" clar și justificabil, ceea ce într-adevăr face diferența în faza de redactare și în prezentarea în fața comisiei. Îmi place ideea ta despre revizia constantă - e ca un proces viu, evolutiv, care ne ajută să fim mai clari și mai convinși de alegerile noastre.
Și, da, feedback-ul obiectiv e esențial, mai ales dacă vine de la cineva din afara domeniului, care poate vedea lucrurile dintr-un alt unghi. În plus, cred că la fel ca tine, încerc, pe parcurs, să nu vad metodologia ca pe un „monolit" definitiv, ci ca pe o construcție în continuă ajustare, în funcție de evoluția cercetării și de eventualele sugestii.
Îmi place foarte mult și ideea ta de a trata metodologia ca pe un proces fluxibil, și cred că asta ne poate reduce din stres și din sentimentul de „respingere" a propriului plan dacă descoperim că trebuie ajustat. La final, e tot despre claritate, justificare și coerență, nu-i așa?
Mulțumesc pentru împărtășirea experienței tale și sper totodată să ne putem susține reciproc și mai departe, pentru că, după cum zici și tu, cu răbdare și încredere, se poate merge mai departe și mai ușor! Succes și ție, și tuturor celor care sunt în plin proces de conturare a metodologiei!