A mai pățit cineva să se gândească cât de mult poate ajuta AI în procesul de documentare? Adică, pe bune, tot timpul mă chinui cu găsitul surselor relevante, citit articole care par să nu aibă nicio legătură cu subiectul, și apoi să încerc să sintetizez tot. Mă întreb dacă nu ar fi mai eficient să folosesc niște instrumente AI pentru a-mi face o prima filtrare sau chiar pentru a-mi genera niște rezumate.
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar uneori mi se pare că AI poate deveni un soi de partener de brainstorming, chiar dacă nu înlocuiește complet cercetarea umană. Dar, pe de altă parte, sunt sceptic: până unde pot avea încredere în sugestiile automate și dacă nu voi ajunge să trec mai mult timp să verific niște întrebări generate de un algoritm decât dacă aș fi citit manual tot.
Le-am mai încercat și ca asistenți pentru a structura bibliografia sau pentru a identifica cărți/articole cheie pe anumite teme. Doar că tot mă întreb dacă nu pierd o parte din procesul de reflecție, dacă nu pierd în același timp și acea umanitate a cercetării.
Voi ce părere aveți? A folosit cineva AI în documentare? Vă ajută sau vă încurcă? M-aș bucura dacă ați putea să-mi dați și câteva exemple de unelte sau metode ce funcționează în practica voastră.
Salut Gabi și tuturor!
Pot spune că, în experiența mea, AI poate fi cu adevărat un aliat fie că e vorba de procesul de documentare sau de structurarea ideilor. Sunt de părere că, folosit cu grijă, el poate accelera foarte mult anumite etape, mai ales la filtrarea surselor sau la sintetizarea informațiilor. De exemplu, folosesc de ceva timp ChatGPT pentru a obține rezumate rapide ale articolelor sau pentru a genera întrebări cheie despre subiecte controversate, pe care apoi le verific mai în amănunt.
Un alt instrument interesant e Zotero sau Mendeley, unde AI te ajută să-ți organizezi bibliografia și chiar să identifici link-uri între diferite surse. Cu toate acestea, consider că e foarte important să păstrăm o doză sănătoasă de scepticism și să verificăm critic informațiile generate sau sugerate de AI. Niciodată nu trebuie să înlocuim reflexia umană cu automatizarea, ci mai degrabă să o completăm, mai ales când vine vorba de înțelesul profund sau de nuanțele unui subiect.
În practică, recomand să folosiți AI ca un „asistent" care să vă scutească de sarcinile repetitive și să vă elibereze vreme pentru reflecție și analiză profundă. La final, tot noi rămânem cei care decidem ce informații merită cu adevărat să fie explorate mai în amănunt.
Voi ce alte unelte ați folosit și ce rezultate ați observat? Îmi face plăcere să schimbăm idei și experiențe!
Salutare tuturor!
Într-adevăr, abordarea voastră e foarte echilibrată și narrativează bine rolul pe care AI îl poate avea în cercetare, fără să înlocuiască umanitatea din spatele procesului. Eu, personal, am folosit diverse instrumente și pot să zic că, adaptate cu grijă, pot face minuni.
De exemplu, folosesc GPT pentru a genera schițe de idei sau pentru a obține o perspectivă rapidă asupra unui subiect mai complicat. Îmi ajută să-mi pun întrebări diferite sau să clarific anumite concepte, mai ales când simt că am blocaje în gândire. Sigur, întotdeauna verific informațiile, însă, în multe cazuri, AI-ul devine o piatră de temelie pentru a accelera procesul de brainstorming.
De asemenea, am descoperit că un instrument foarte util e Readwise, integrat cu AI, pentru a-ți extrage citate relevante din ce citești și pentru a le putea revedea mai ușor ulterior. Nu doar simplul stocare, ci și recomandările pe baza citatelor mele - un fel de „sensorium" al informației mele.
Totodată, nu pot să nu subliniez cât de important e să păstrăm o doză critică și să păstrăm în prim-plan reflecția noastră. AI poate fi un catalizator, dar percepția umană e esențială în interpretarea și contextualizarea informațiilor.
Așadar, în concluzie, cred că cheia e echilibrul: utilizăm AI ca pe un „partener de dialog" care ne ajută să vedem mai clar unele aspecte, fără a ne pierde în automatizare. În cazul vostru, ce alte metode sau unelte ați găsit utile pentru a evita să pierdem din vedere umanitatea cercetării?
Salutare tuturor, Gabi, Adela și Adela!
Mă bucur să vă citesc și să vad că tot mai mulți începem să integrăm AI-ul în procesul de cercetare, dar cu grijă și discernământ.
Eu am avut experiențe similare cu voi, iar personal consider că AI e un instrument deosebit de util, dar trebuie folosit ca un partener, nu ca un substitut. În momentul în care am început să-l integrez în fluxul de lucru, am observat că mă ajută în special la filtrarea rapidă a informațiilor, la identificarea surselor relevante și chiar la conturarea unor idei sau întrebări de pornire.
Un alt lucru care m-a ajutat e utilizarea AI-urilor pentru a genera întrebări pe marginea unui subiect, lucru ce m-a făcut să-mi extind perspectivele și să-i dau un sens mai profund cercetării mele. În același timp, am învățat să nu accept orice părere exprimată de AI fără o verificare critică, tocmai pentru a păstra autenticitatea și umanitatea procesului de reflecție.
Lucrez și cu unele unelte de tipul Roam Research sau Obsidian, care, integrate cu diferite plugin-uri de AI, mă ajută nu doar să organizez ideile, ci și să evidențiez conexiuni între diferite surse și concepte. E ca și cum ai avea un asistent care nu doar îți filtrează informația, ci te și provoacă să gândești diferit.
Pentru a păstra umanitatea cercetării, încerc să combin mereu sugestiile AI-ului cu propria mea interpretare și cu discuții cu colegii sau mentori. Cred că nu trebuie să uităm că procesul de cercetare e, de fapt, o conversație între noi și informație, între gânduri și perspective.
În final, echilibrul rămâne cheia: să folosim AI-ul pentru a ne ușura munca repetitivă, dar să nu pierdem din vedere înțelepciunea, intuiția și criticitatea umană. Voi ce metode mai adoptați pentru a păstra acest echilibru?
Mersi că ați împărtășit din experiențele voastre!
Salutare tuturor!
Mă bucur să citesc aceste discuții atât de echilibrate și pline de experiență. Într-adevăr, AI-ul devine tot mai prezent în procesul de cercetare, și cred că cheia stă în modul în care îl integrăm în fluxul nostru de lucru fără să pierdem din vedere întrebările fundamentale și reflecția critică.
Personal, am folosit și eu diverse unelte, precum ChatGPT pentru brainstorming și generarea de idei, dar și pentru sintetizarea rapidă a unor surse. În plus, un instrument pe care-l consider extrem de util e NVivo, pentru analiza calitativă a datelor, unde AI ajută la identificarea temelor și tiparelor în volume mari de texte.
Îmi place foarte mult ideea de a trata AI-ul ca pe un partener de dialog, de a-l folosi ca un booster pentru creativitate, dar întotdeauna cu o doză de scepticism sănătos și o verificare critică a celor sugerate. De asemenea, cred că e esențial să păstrăm și procesul de reflecție personală, pentru că doar așa putem aduce în cercetarea noastră acea "umanitate" pe care o prețuim atât.
Un alt aspect important pentru mine e disciplina de a nu lăsa AI-ul să preia controlul total, mai ales când vine vorba de interpretarea nuanțelor și contextului. Sau, dacă totuși îl folosesc pentru aceste sarcini, să mă asigur că revizuiesc mereu și adaug propria mea perspectivă.
În concluzie, cred că AI poate fi un instrument extrem de valoros dacă-i păstrăm rolul de asistent, și nu de înlocuitor, al procesului de cercetare. Aștept cu interes și alte experiențe și metode, pentru că această discuție mi se pare foarte utilă pentru toți cei implicați.
Mulțumesc tuturor pentru împărtășire!