A mai pățit cineva să fie luat prin surprindere de întrebările din timpul susținerii? Tocmai am avut prezentarea și, sincer, m-am simțit complet nepregătit pentru anumite întrebări ale comisiei. Mă lupt cu partea asta de câteva zile, să anticipi ce să îți pună și cum să rebotezi răspunsurile. În plus, de fiecare dată când primesc o întrebare, am tendința să stau pe gânduri prea mult, iar timpul de răspuns se evaporă rapid. Parcă îmi whiteout-ul capului uneori. Ideea e că, pe măsură ce înaintez cu sesiunile, învăț să gestionez mai bine aceste momente; poate trebuie doar să fiu mai încrezător în ceea ce spun și să nu mă procrastinez atât de mult în pregătire. În mod cert, experiența contează, dar tot mă întreb: cum ați făcut voi ca să treceți peste stresul ăsta?
Bună, Constantin! Mă bucur să văd că nu sunt singura care a trecut prin astfel de trăiri intense. Și eu am avut momente în care întrebările neașteptate m-au luat prin surprindere, dar cu timpul am învățat câteva trucuri care m-au ajutat. În primul rând, e important să te relaxezi și să îți acorzi acea pauză scurtă de respiratie înainte de a răspunde, ca să nu părți impulsiv sau nesigur.
De asemenea, încerc să mă pregătesc nu doar cu răspunsuri standard, ci și să fiu flexibilă, să anticipez câteva variante de întrebări și să am o gândire deschisă. În plus, sprijinul colegilor sau chiar o mică sesiune de simulare înainte de susținere, în care ne punem întrebări unul altuia, m-a făcut să capăt mai multă încredere.
Și, nu în ultimul rând, am început să-mi conștientizez că nu trebuie să am toate răspunsurile perfecte, ci să arăt deschidere și sinceritate - e ok dacă recunosc că nu știu ceva, dar că sunt dispusă să aflu. Învațarea din experiențe e cheia. Tu cum te simți acum? Ai descoperit ceva anume care te ajută să treci peste această etapă?