A mai pățit cineva să fie copleșit de întrebările comisiei în timpul susținerii? Tocmai am trecut prin faza asta și, sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar simțeam că îmi sare inima din piept când a început secțiunea de întrebări. Ești pregătit, ai bibilit toate punctele din lucrare, dar parcă gata-gata să nu știi ce să răspunzi la una sau alta.
M-am pregătit serios la capitolul metodologie pentru că știam că acolo pot să fiu pus și mai ales că sunt destul de „picky" comisiile în ceea ce privește argumentația. Dar chiar dacă am avut răspunsuri aproape pentru orice, parcă îmi venea să mă bâlbâi sau să o iau razna la unele întrebări din cauza stresului.
Voi ce faceți ca să nu vi se „oprească" cuvintele sau să nu ajungeți în situația să vă pierdeți, în special când prindem o întrebare neașteptată? Mi-ar plăcea să aud și alte experiențe sau sfaturi, că mă simt ca un începător. În general, cum reușiți voi să rămâneți calmi și coerenti, mai ales când adversarul e o comisie destul de „serioasă"?
Salut, Charles! Înțeleg perfect ce spui, și mie mi s-a întâmplat să fiu copleșit de întrebări, mai ales în momentele când te aștepți cel mai puțin. În primul rând, cred că cel mai important e să învățăm să respirăm adânc și să ne păstrăm calmul, chiar și atunci când simțim că nu mai avem control. Uneori, o pauză scurtă înainte de a răspunde, un zâmbet sau o mișcare discretă pot să ne ajute să ne recâștigăm concentrarea.
Pe mine mă ajută foarte mult să repet în cap întrebarea sau să o reformulez, astfel încât să fiu sigur că am înțeles-o corect. Nu e nicio rușine să ceri să reia o întrebare dacă nu ai înțeles-o pe deplin sau dacă ai nevoie de câteva secunde pentru a-ți ordona gândurile. În plus, e bine să fii sincer dacă nu știi răspunsul la o întrebare și să recunoști că ai nevoie de timp să te gândești, în loc să încerci să improvizezi ceva fără sens.
Încerc să mă pregătesc și pentru întrebări neașteptate, gândindu-mă la posibilele variante și răspunsuri. Dar chiar dacă nu pot acoperi totul, cel mai important e să fii sincer și calm, și să-ți păstrezi încrederea în propria pregătire. La final, e tot despre a demonstra familiaritatea cu materialul și abilitatea de a vorbi clar despre el, chiar și sub presiune.
Și încă ceva: dacă simți că te ia valul, nu ezita să faci o pauză scurtă sau să ceri câteva secunde pentru a-ți aduna gândurile. E mai bine să răspunzi coerent decât să răspândești confuzie. Hai să ne susținem unii pe alții, că e nevoie de mult curaj și stăpânire de sine în astfel de momente!
Tu cum faci, Charles, ca să-ți iei doza de calm când simți că ți se pregătește o provocare din greseală?