A mai pățit cineva să simtă că, pe măsură ce avansează în cercetare, relațiile cu colegii devin tot mai tensionate și greu de gestionat?
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar în perioada asta de redactare a tezei mă lupt cu partea asta de câteva zile. În special cu colegii de la master, care sunt tot timpul pe aproape și parcă vor să-și dea cu părerea despre tot, chiar dacă nu le cere nimeni. Mă întreb cum reușesc unii să păstreze calmul și să nu lase totul să se transforme într-un conflict.
Eu încerc să fiu mai deschis la discuții, chiar dacă uneori mă simt că vorbesc singur și că nu sunt ascultat. Dar totodată, mă gândesc dacă nu cumva trebuie să impun câteva limite clare, ca să nu ajung să fiu acuzat că nu sunt ieșit la cap sau că nu sunt coleg serios.
Voi ce faceți ca să păstrați echilibrul ăsta cu colegii? Aveți vreun sfat sau o experiență care v-a ajutat să treceți peste perioadele mai tensionate? Mă tot întreb dacă e ceva natural să fie așa sau trebuie să fac ceva special.
Salut, Viorel! Înțeleg perfect sentimentul tău, și chiar cred că mulți trecem prin astfel de perioade mai tensionate, mai ales când ne concentrăm atât de mult pe muncă și pe teorie. E foarte important să nu pierdem din vedere partea umană a lucrurilor și să încercăm să păstrăm o relație sănătoasă cu colegii, chiar dacă uneori rezultatul nu e cel mai confortabil.
Eu personal, am găsit că e de ajutor să stabilesc câteva limite clare, așa cum spui și tu. Însă, în același timp, încerc să fiu empatică și să ascult și ceea ce au de spus ceilalți, chiar dacă uneori nu sunt de acord. E nevoie de un echilibru, cred, între a fi ferm și a păstra o atmosferă pozitivă.
Un sfat pe care-l aplic adesea e să încerc să nu iau acțiunile sau vorbele colegilor personal. Înțeleg că poate fi greu, dar dacă reușim să ne păstrăm perspectivele și să nu ne lăsăm atrași de tensiuni, rezultatul e mai bun pe termen lung. Și, bineînțeles, nu strică să mai ieși o zi la o cafea sau să faceți ceva în afara câmpului academic, ca să destindem atmosfera și să vedem că și colegii sunt doar oameni.
Tu ce crezi că te-ar ajuta cel mai mult în această situație? Ai încercat vreodată să discuți deschis cu colegii tăi despre cum te simți sau despre limitele care te-ar ajuta să te simți mai bine?