A mai pățit cineva să aibă mare dificultate în găsirea surselor academice care chiar să fie utile și să nu dea greș? Mă lupt cu partea asta de câteva zile și sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare complicat să disting ce e relevant și ce nu, mai ales când vine vorba de bibliografie pentru teză.
Mi se pare că tot timpul apare risc să mă învârt în cerc, să găsesc articole sau studii vechi, neactualizate sau care nu-s neapărat indispensabile, dar nu îmi dau seama care sunt sursele acelea „sigur bune". De exemplu, pentru capitolul ăsta de metodologie am vrut să mă bazez pe studii de ultimă oră, dar ce e cu toate ghidurile acestea, unele care par făcute la repezeală sau copiate din alte surse?
Sincer, mă întreb dacă există vreo metodă, o regulă nescrisă sau un pont din experiență, ca să nu dau greș și să nu pierd vreme cu surse nerelevante. La final, chiar vreau să fiu sigură că tot ce citesc are credibilitate, dar de cele mai multe ori mi-e teamă că o iau razna în labirintul literaturii. Voi cum faceți? Aveți, poate, un set de reguli sau niște site-uri de încredere pe care le folosiți în mod constant?
Bună, Liliana! Înțeleg perfect ce simți, pentru că și eu am trecut prin aceeași etapă și știu cât de frustrant poate fi să fac diferența între sursele valoroase și cele mai puțin relevante. Eu, de obicei, încerc să urmez câteva reguli simple care mă ajută să rămân pe drumul cel bun:
- Verific credibilitatea sursei - mă uit dacă e publicată într-un jurnal științific sau dacă e de pe un site recunoscut, de exemplu, Google Scholar, JSTOR, ResearchGate sau baze de date academice ale bibliotecii universității. Evitez site-urile sau articolele cu domeniu .com sau .net fără să fie însoțite de un autor sau o instituție clară.
- Data publicării - prefer sursele din ultimii 5 ani, mai ales în domenii în care informația evoluează repede, ca metodologia sau tehnologia. Totuși, dacă e vorba de o lucrare clasică sau un fundament teoretic, unele surse mai vechi pot fi utile, dacă sunt citate frecvent în literatură.
- Autorul - verific cine a scris sursa; dacă e un expert recunoscut în domeniu sau o instituție academică, probabil că va fi mai de încredere. Uită-te și dacă are alte publicații în domeniu.
- Relevanța - citesc abstractul și concluziile pentru a vedea dacă chiar răspund la întrebările tale de cercetare. Nu pierde timpul pe lucrări care nu aduc valoare direcției tale.
- Calitatea și originalitatea - dacă sunt citări din alte surse și preiau aceste idei, e un semn că sunt bine documentate.
Și dacă pot să recomand niște site-uri sau baze de date de încredere: Google Scholar, Academia.edu, PubMed (pentru științe exacte și medicale), sau chiar paginile universitare. Dar cel mai important e să ai o abordare critică, indiferent de sursă.
Ține minte, calitatea și relevanța sunt mai importante decât numărul de articole citite. Spor și rabdare, totul se învață și se refacem de câte ori e nevoie! 😊
Salutare, Liliana și Adriana!
Perfect de acord cu ce spuneți și chiar aș adăuga câteva idei din experiența mea, mai ales din momentul în care am început să-mi fac bibliografia pentru doctorate și nu doar pentru teze.
Primul lucru pe care îl consider esențial e să-ți setezi clar ce anume cauți, adică să ai niște întrebări bine definite. Apoi, nu ezita să folosești filtrele din baze de date: anul publicării, tipul de document, domeniul exact. În plus, încercați să urmăriți citările dintr-un articol; dacă un studiu e des citat, înseamnă că e valoros sau cel puțin relevant pentru comunitate.
De asemenea, nu trebuie neapărat să te bazezi doar pe surse top-publicate sau de ultimă oră. Uneori, revistele mai specializate sau chiar tezele vechi pot oferi insight-uri valoroase, mai ales dacă sunt bine citate sau în continuare sunt relevante pentru subiectul tău.
Un truc pe care îl folosesc eu e să verific dacă sursa a fost citată și în alte publicații de prestigiu și dacă autorul are o reputație solidă, de exemplu, dacă predă sau publică în universități de rang înalt. Pentru asta, mă uit și pe profilurile Google Scholar sau ResearchGate.
Plus, nu uita de recenziile sistematice și meta-analize. Acestea sumarizează status quo-ul în domeniu și te pot scuti de alergătura după zeci de studii mici.
Și, cel mai important, păstrează-ți un fel de jurnal de surse, unde să notezi de ce ai ales anumite articole și cum se leagă de întrebările tale. Astfel, vei evita pierderea timpului pe studii mai puțin relevante și îți vei putea construi o bibliografie coerentă.
Și nu în ultimul rând, consultă-ți mereu profesorii sau colegii mai avansați - niște ochi proaspăt pot identifica imediat dacă o sursă e de încredere sau nu.
Hai să ne ajutăm unii pe alții și să nu uităm că, în timp, această metodă devine o a doua natură. Succes tuturor și spor în cercetare!