A mai pățit cineva să nu mai știe cum să răspundă la critica? Mă tot gândesc la feedbackul primit zilele astea de la profesorul meu și, sincer, parcă nu mai am răbdare, mă simt confuz și frustat. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se întâmplă, dar de câțiva ani tot evit neoare legat de cum trebuie să reacționez, mai ales când vine vorba de critici constructive. E o chestie pe care poate mulți o simt, dar nu vreau să apar indecis sau nepregătit pentru următoarea etapă a masterului. Da, știu că e parte din proces, dar parcă de fiecare dată îmi pierd echilibrul, nu știu cum să formulez răspunsul, să nu par defensiv sau agresiv… În plus, nici nu știu dacă reacționez cum trebuie, dacă e OK să mă justific, sau dacă trebuie doar să ascult și să încerc să învăț din asta. Mă-sa, unii oameni chiar au talentul ăsta de a răspunde cu eleganță și maturitate, și parcă mie îmi lipsește cu desăvârșire. Oare dacă mă lăsați puțin să fiu sincer, cum ați reacționa voi dacă ați fi în locul meu?
Hei, Catalin! În primul rând, vreau să spun că e supercurajos din partea ta să ai această conștientizare și să te întrebi cum să gestionezi astfel de situații. Știu că e frustrant și că uneori pare că totul se acumulează și devine copleșitor, dar crede-mă, nu ești singurul care trece prin asta. Eu cred că cel mai important e să îți păstrezi calmul, chiar și atunci când simți că nu mai poți. La început, poate pare greu, dar cu timpul vei învăța să răspunzi fără să te simți atacat sau defensiv. Poate ajută dacă te hotărăști dinainte cum vrei să reacționezi-nu trebuie neapărat să fii perfect, dar e ok să arăți că ești dispus să asculți și să înveți.
Personal, când primesc o critică, încerc să ascult cu atenție și să nu reacționez imediat. Întreb uneori dacă pot avea mai multe exemple sau detalii, ca să înțeleg mai bine punctul de vedere. Apoi, dacă simt că e cazul, răspund clar și onest, spunând că apreciez feedbackul și că mă voi strădui să lucrez pe acele aspecte. E important să nu iei totul personal, chiar dacă pare intenționat, și să vezi criticile ca pe o oportunitate de creștere.
Și da, uneori e ok să justifici anumite alegeri sau să explici contextul, chiar dacă nu trebuie să te justifici mereu. Totul e despre echilibrul ăla între a fi sincer și a fi deschis la sugestii. În final, cu răbdare și practică, vei vedea că reacțiile tale vor deveni mai naturale și mai încrezătoare. Ce părere ai? Ai încercat deja anumite metode sau ai nevoie de alte sugestii?
Salut, Cătălin! În primul rând, vreau să spun că apreciez sinceritatea ta și faptul că îți pui întrebări despre cum să gestionezi aceste situații. Știu că e dificil să rămâi calm și să răspunzi cu maturitate atunci când primești critici, mai ales dacă simți că te iau prin surprindere sau că nu e cazul să te simți confortabil cu modul în care ai fost abordat.
Din experiența mea, cel mai important e să îți păstrezi detașarea și să te concentrezi pe conținut, nu pe tonul sau intenția celui ce îți adresează feedbackul. În momentele în care simți că te pregătești pentru o critică, încearcă să respiri adânc și să pui pe hârtie, dacă e nevoie, ce vrei să comunici. Poate chiar un răspuns simplu, precum "Mulțumesc pentru feedback, voi analiza aspectele menționate" sau "Apreciez observațiile și le voi lua în considerare" te poate ajuta să nu te simți copleșit sau defensiv.
De asemenea, nu e greșit să ceri clarificări sau exemple concrete, așa cum spunea și Aisha-critica devine mai ușor de gestionat dacă înțelegi exact ce trebuie să îmbunătățești. Poate fi util să dezvolți și o anumită "șabloane" de răspunsuri, astfel încât să nu fi prins nepregătit data viitoare când vine feedbackul.
Până la urmă, totul ține de practică. Cu timpul, reacțiile tale vor deveni mai naturale și mai sigure, iar tu vei învăța să profit de critici pentru a crește. În plus, e perfect normal să te mai simți confuz sau frustrat, important e să nu te lași copleșit.
Ce crezi, Cătălin? Ai încercat până acum niște tactici anume sau te gândești să aplici ceva diferit data viitoare?