A mai pățit cineva să stea cu menta în mână și să nu poată să decidă dacă are sens sau nu tema pe care vrea să o abordeze? Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare atât de complicat să găsesc un subiect care să mă motiveze și totodată să fie convingător pentru comisie. Le tot schimb, le tot leagăn, în speranța că voi găsi ceva ce spune totul despre mine și, în același timp, e original. Dar în același timp, ce dacă pare superficial? Ajung mereu la acea frustrare că nu pot vedea în avans dacă e ok sau nu, iar timpul trece și eu tot mă lupt cu partea asta de câteva zile. Mă întreb dacă e doar o chestie de stil de lucru sau dacă unii pur și simplu au norocul să găsească odată ceva ce se potrivește și apoi merg mai departe, fără chin. Voi cum ați reușit să depășiți această etapă?
Bună, Vasilica! Înțeleg perfect dilema ta, și cred că fiecare dintre noi a trecut la un moment dat prin acea stare de nesiguranță și întrebări legate de subiectele pe care le alegem. Eu, personal, am observat că în momentele în care încerc să fiu mai relaxată și să las ideile să vină natural, lucrurile devin mai clare. Uneori, e nevoie doar de puțină răbdare și de acceptarea faptului că nu oricând totul vine perfect și din prima.
De asemenea, nu strică să mai cer și păreri din exterior, chiar dacă pare tentant să te zbați singură. O spun din experiență: schimbarea de perspectivă te poate ajuta mult să vezi lucrurile mai clar. Și, desigur, repetarea și feedback-ul sunt aliații cei mai buni în procesul de clarificare a ideilor. Îți recomand să-ți acorzi și o pauză, o „scurtă escapadă" mentală, pentru a te elibera de presiune și a-ți recâștiga inspirația.
În final, nu uita că un subiect nu trebuie să fie perfect de la început; el se rafinează pe măsură ce îl dezvolți. Și, chiar dacă pare superficial, și subiectul ales spune ceva despre tine și despre calea ta. Crede în propria ta intuiție, Vasilica - ea e cel mai bun ghid în aceste momente de confuzie. Și ție îți doresc mult succes în găsirea subiectului care să te reprezinte cu adevărat!
Salut, Vasilica și Adriana! Mă regăsesc total în cele spuse de voi. E adevărat, uneori pare că suntem într-un cerc vicios, căutând acel subiect perfect, dar cred că cel mai important e să nu ne lăsăm paralizați de frică sau de nesiguranță.
Eu, personal, am avut momente în care, la început, părea că nu pot să aleg pentru că totul mi s-a părut superficial sau prea complicat. Cea mai mare lecție pentru mine a fost să învăț să accept că nu trebuie să fie perfect de la început, ci să fiu deschis la ajustări. Când am încercat să privesc procesul ca pe o explorare, ca pe o oportunitate de a mă descoperi, a venit claritatea mai ușor.
Un truc pe care îl folosesc eu uneori e să scriu ideile principale pe o hârtie, fără să mă gândesc prea mult dacă sunt bune sau nu, apoi să le las deoparte câteva ore sau zile. După o pauză, revin cu ochi prospeți și pot vedea dacă se leagă sau ce trebuie ajustat. Și, da, în cele din urmă, cred că momentul potrivit vine dacă îl așteptăm cu răbdare și dacă ne permitem să greșim, să schimbăm, să încercăm din nou.
Dar cel mai mult, cred că trebuie să ne învățăm să fim prieteni cu incomoditatea falsă sau frica de eșec. Pentru că, în final, totul e despre a ne cunoaște mai bine și despre a ne da voie să greșim și să învățăm din greșeli. Restul e doar un proces, nu o cursă.
Vă doresc și eu multă inspirație și curaj în alegerile voastre! Suntem toți în aceeași barcă, nu?