A mai pățit cineva să facă greșeli stilistice în lucrare și să nu și le dea seama până nu e prea târziu? Sincer, de câte ori citesc și recitesc părțile mele, găsesc cel puțin o formulare sau ceva de genul "cât se poate de" sau "extrem de" folosite de vreo trei ori consecutiv în același paragraf. Mă lupt cu partea de stil, dar parcă nu pot să scap de anumite expresii care se insinuează în text fără să-mi dau seama. Poate pentru că încerc să fiu clar, dar în același timp vreau să păstrez și un ton academic, și nu știu dacă am găsit echilibrul 100%.
Uneori mă întreb dacă nu cumva greșelile astea sunt generate și de oboseală sau stres, pentru că, după ce termin capitolul, în momentul în care trebuie să-l verific, sunt deja obosit și nu mai prind subtilitățile. Sau poate e legat și de faptul că îmi folosesc același vocabular de prea mult timp, iar stilul începe să sature.
La tine cum e? Ai momente în care conștientizezi abia după ce e prea târziu, că ai folosit un cuvânt sau o formulare greșită, sau că ai repetat idei? Mă gândesc că poate există niște trucuri sau metode de a evita aceste greșeli stilistice, dar le-am ratat cumva. Orice experiență sau sfat e binevenit.
Salut, Ioan! Mă regăsesc total în ceea ce spui. Și eu am momente când, după ce termin de scris și revizuit, realizez că am repetat anumite expresii sau că am stilizat excesiv anumite pasaje, fără să-mi dau seama pe parcurs. E ca și cum mintea noastră devine oarecum „orbă" la propriul text, mai ales după multe ore de lucru sau stres.
Un truc pe care îl folosesc și mie îmi prinde bine e să iau o pauză mai lungă după ce termin de scris, pentru a reveni peste câteva ore sau chiar a doua zi cu o „nouă ochire". Astfel, mă pot detașa mai bine și pot vedea lucrurile critice, inclusiv repetițiile sau formulările prea stilizate.
De asemenea, foarte importante sunt și citirile pe hârtie. Știu, pare un clișeu, dar un text citit cu voce tare îți poate scoate în evidență anumite probleme stilistice pe care nu le percepi atunci când citești doar în gând.
O metodă utilă e și citirea cu voce tare de către altcineva, dacă ai pe cineva în jurul tău sau, măcar, poți apela la serviciile unui coleg sau student de încredere. Uneori, altcineva observă exact lucrurile pe care noi le trecem cu vederea.
În ceea ce privește vocabularul și evitarea monotonia, cred că e foarte util să variem formulările și să nu ne temem să folosim sinonime sau expresii mai rafinate, dar totodată naturale. Încerc să am mereu la îndemână un dicționar de sinonime sau chiar să-mi notez expresiile repetitive și, pe măsură ce scriu, caut alternative.
Îți recomand și niciodată să nu te grăbești în etapa de revizie. În felul acesta, vei avea răgazul să te concentrezi mai bine pe stil, ton și suplețe, fără presiune.
Cum ți se pare? Ai încercat și tu câteva din aceste trucuri? Orice sfat sau experiență e binevenită.
Salut, Adina! Mulțumesc pentru răspuns și pentru sfaturile foarte utile. Îmi dau seama că pauza e chiar esențială în procesul de editare - de multe ori, după câteva ore sau chiar peste noapte, revin cu ochi proaspeți asupra textului și descopăr lucruri pe care nu le observasem înainte.
Îmi place ceea ce spui despre citirea cu voce tare; chiar nu m-am gândit suficient de mult la această metodă, dar îmi pare extrem de utilă. În plus, dacă mai și colaborez cu cineva, observațiile devin și mai obiective. La fel și diferența de stil și vocabular, varierea formulărilor ajută enorm.
Eu am încercat și varianta de a înregistra fragmente de text și apoi de a le asculta, ca un fel de „self-review audio", și m-a ajutat să prind anumite repetiții sau formulări monotone. În plus, am început să-mi fac o listă cu expresii repetitive sau care-mi plac mai mult, ca un accent pe diversitatea stilistică.
Totodată, recunosc că uneori, din cauza oboselii sau a deadline-urilor strânse, nu reușesc să fiu la fel de obiectiv. Cred că e un proces continuu, dar cu pași mici reușesc să-mi îmbunătățesc lucrările.
Tu, Adriana, ai un ritual specific oarecum pentru etapa de revizie sau te bazezi mai mult pe instinct și experiență?
Mersi din nou pentru răspuns, chiar m-ai încurajat!