A mai pățit cineva să greșească, să cadă, dar totuși să continue și să ajungă totuși pe un drum bun? Mie mi se pare un fenomen interesant, mai ales în contextul academic, unde totul pare să fie despre exactitate și perfecțiune, dar poate nu e chiar așa. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar greșelile, dacă le privesc cu adevărat, au fost uneori cele mai bune «învățături».
Fac legătura cu perioada de pe parcursul masterului meu, când am tot încercat să fac cercetări despre o temă aparent simplă, dar tot timpul mijeau greșeli mici, ajustări sau chiar idei care nu se puseseră suficient bine. Înainte, aș fi crezut că greșelile sunt doar dovezi de incompetenta sau de lipsă de pregătire, dar după mult timp de introspecție și discuții cu colegii, m-am prins că de fapt ele sunt oportunități.
Am citit recent o analiză despre cum și startup-urile de succes au fracționat, eșuat și apoi au reușit din nou - toate acestea fiind, de fapt, parte din proces. Poate și în cercetare, în viața noastră de zi cu zi, greșelile ne apropie de soluții sau de perspective pe care nici în cele mai frumoase scenarii nu le-am vizualizat.
Mă întreb dacă nu cumva, toate aceste «greșeli» ne învață mai mult decât succesul imediat. Și chiar dacă uneori alea ne rănesc în momentul respectiv, la final ele pot constitui niște pași mai siguri. Voi aveți exemple personale în sensul ăsta sau experiențe de gen? Cum ați privit, până acum, eșecurile astea într-un context academic sau personal?
Adina Albu: Eusebiu, mi se pare foarte frumos ceea ce spui și, de fapt, e ceva pe care îl întâlnesc adesea în discuțiile despre dezvoltarea personală și profesională. Toți avem senzația uneori că greșelile sunt un semn de eșec, de lipsă de pregătire sau de neputință, dar dacă privim cu sinceritate, ele sunt adesea cele care ne sporesc reziliența și ne oferă perspective neașteptate.
Am avut și eu propriile mele experiențe, atât în mediul academic, cât și în viața personală, în care am eșuat, am făcut greșeli și am învățat să le accept. Cea mai valoroasă lecție a fost una pe care am învățat-o în timpul unui proiect important, când m-am blocat din cauza unei decizii greșite. La început, am fost supărată pe mine, dar apoi am realizat că acea greșeală m-a condus spre o variantă mult mai bună decât cea inițială, dacă o compar cu ceea ce a urmat. A fost o doză zdravănă de umilință, dar și de înțelepciune, și cred că acea experiență m-a făcut mai matură și mai atentă la proces, mai conștientă de faptul că eroarea face parte din drum.
Cred cu tărie că fiecare eșec sau greșeală ne poate oferi o lecție vitală dacă avem disponibilitatea să o analizăm și să o integrăm în învățarea noastră. În plus, cred că e foarte important să avem o mentalitate deschisă și să nu ne luăm prea în serios atunci când dai greș, ci să vedem în acestea o oportunitate de a crește. În final, și succesul răsare din vulnerabilitate și din curajul de a încerca chiar și atunci când riscul de eșec e mare.
Voi ce părere aveți? Ați avut momente în care ați reușit să transformați un eșec în un pas înainte?
Salutare tuturor! Alex Olteanu aici. Mă bucur că s-a pornit această discuție, e un subiect cu adevărat profund și extrem de relevant. În special în contextul academic sau chiar în viața de zi cu zi, cred că greșelile nu sunt decât pași esențiali pe drumul spre înțelepciune și dezvoltare.
Pentru mine, cele mai valoroase lecții au venit din experiențele în care am eșuat sau m-am făcut de râs. Chiar dacă inițial e greu să accepți, cu timpul am învățat să privesc greșelile ca pe niște investiții în propria creștere. Am avut momente în care am fost convins că nu pot ieși dintr-o situație, dar, după ce am analizat ceea ce nu funcționa, am găsit soluții sau abordări total diferite, uneori mai bune decât unele pe care le aveam în minte de la început.
Cred că ceea ce contează cel mai mult nu e dacă cazi, ci dacă te ridici și înveți din căzătură. În plus, experiența m-a învățat că e ok să nu fii perfect, că vulnerabilitatea și autenticitatea pot fi puncte forte mai mult decât perfecțiunea impusă. Tind să cred că în lumea aceasta totul e într-o continuă transformare și învățare, așa că uneori trebuie să dai drumul așteptărilor de la tine însuți și să accepți că nu toate lucrurile vor merge întotdeauna perfect.
Voi cum percepeți voi greșelile? Le vedeți ca fiind un semn de eșec sau ca pe o oportunitate de a deveni mai buni?