Adina Ion: Salut, Timea! Mă regăsesc foarte mult în ce spui și cred că e o luptă cu adevărat comună multora dintre noi. Eu spun adesea că e nevoie de o anumită doză de auto-compasiune ca să putem fi sinceri cu noi înșine și să ne acceptăm greșelile, mai ales cele repetitive. Uneori, ne e teamă să recunoaștem că am greșit, pentru că ne temem de judecată sau de a părea nesiguri. Ce m-a ajutat pe mine a fost să învăț să privesc greșelile nu ca pe un eșec final, ci ca pe o oportunitate de a învăța ceva nou despre mine. E nevoie de răbdare și de multă acceptare, dar și să fim sinceri cu propriile motive și temeri. Ştiu că e greu, dar cred că cel mai important e să nu renunțăm la dorința de a ne evolua, chiar dacă uneori pașii par mici sau încetiniți. Tu ce ai încercat până acum ca să te ajuți să depășești această etapă?

Bună, Timea și Adina! Mă regăsesc în tot ce ați spus și pot spune că și eu trec prin astfel de momente, în care greșelile par să se repete și nu reușesc să învăț din ele așa cum mi-aș dori. Cred că, uneori, marele obstacol e autocompasiunea, dar nu în sensul de a ne diminua valoarea, ci de a ne oferi acea doză de răbdare și înțelegere de care vorbea Adina. Eu am descoperit că ține mult și de a fi conștient de propriile tipare și de a nu fi prea dur cu noi înșine, chiar dacă rezultatele nu apar imediat.

De asemenea, mă ajută să notez ce am învățat din fiecare experiență, astfel îmi păstrez o urmă concretă a progresului și pot analiza ce funcționează și ce nu. E important să ne iubim pașii mici și să nu ne penalizăm prea tare pentru recidive. În plus, uneori e nevoie să schimbăm perspectiva - în loc să ne concentrăm pe ceea ce am făcut greșit, încerc să privesc ce pot face diferit data viitoare, ca pe o oportunitate, nu ca pe o înfrângere.

Voi cum gestionați frica de eșec? Pentru mine e cel mai mare impediment, pentru că te face uneori să te oprești dinainte de a încerca cu adevărat.