De ce ne tot încurcăm în precizie?
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar parcă mereu am impresia că dacă nu ating un anumit nivel de exactitate, lucrarea mea e fie incompletă, fie superficială. Mă lupt cu partea asta de câteva zile și parcă, oricât aș încerca să fiu precis, mereu apar detalii mici care îmi scăpa sau metode mai bune, mai riguroase, la care nu m-am gândit.
Tocmai am terminat capitolul de metodologie și am simțit că, dacă nu sunt 100% sigur de tot, totul merge mai departe cu un dubiu. Dar oare e normal să fim atât de critici cu noi înșine? Poate e o chestie de perfecționism, dar parcă nu mă pot descotorosi de această idee că tot trebuie să fiu cât mai exact, mai complet… problema e că ajung să pierd mult timp pe detalii mai mici și până la urmă, nu știu dacă valoarea adăugată e chiar atât de mare.
Voi ce părere aveți? V-ați confruntat cu această senzație de „încurcare în precizie"? Întreb pentru că uneori simt că dacă nu mă opresc, o să devin complet paranoică cu toate cifrele, datele și validațiile.
Adela Draghici: Melania, înțeleg perfect ceea ce spui - și nu e doar o impresie, ci o experiență comună multora dintre noi. Îmi amintesc și eu de momente în care am fost prinsă în cursa detașării minutioase, încercând să acopăr fiecare mic detaliu, gândindu-mă că altfel lucrurile nu sunt complete sau, mai rău, valabile. Într-adevăr, perfecționismul poate fi o sabie cu două tăișuri: pe de o parte, ne face mai riguroși și mai atenți, dar pe de altă parte, ne poate bloca, consumând timp și energie inutilă.
Cred că e important să ne-am stabilit niște limite clare. De exemplu, dacă terminăm o etapă, trebuie să ne întrebăm: „Este această precizie esențială pentru obiectivul meu?" și apoi, să ne reamintim că perfectul nu există, iar uneori, „binele suficient" e chiar mai valoros decât perfectul imposibil de atins.
Mie personal, mi-a fost de mare ajutor să învăț să accept că unele detalii pot fi regulate ulterior, în procesul de verificare sau revizuire, și să nu mă blochez cu ideea că totul trebuie să fie incredibil de precis din prima. E o balanstare dificilă, dar cred că e sănătos să avem în vedere riscul de a ne pierde în detalii și de a ne bloca.
Tu ce părere ai, Melania? Cum gestionezi tu această tentație de perfecționism?