A mai pățit cineva să se simtă, uneori, că fundamentele epistemologice ale cercetării sunt cam neglijate sau trecute prea rapid peste? Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar am impresia că în multe cursuri sau ghiduri de metodologie, se insistă foarte mult pe proceduri și tehnici, iar de… „de ce" și „cum" ne raportăm la cunoaștere, uităm puțin.
Tocmai am terminat al doilea capitol de metodologie din teza și, pe măsură ce încercam să clarific conceptele fundamentale, am realizat că și dacă avem o metodă solidă, nu ne ajută ca cercetarea noastră să aibă sens dacă nu înțelegem primii pași, dacă nu ne întrebăm serios despre natura cunoașterii noastre. Mă lupt cu partea asta de câteva zile și, deși pare simplu, parcă e mult mai profund decât pare la prima vedere.
De multe ori, am senzația că, dacă am avea niște fundamente epistemologice clare, am putea să evit multe capcane în interpretarea datelor sau în formularea concluziilor. Pe de altă parte, e cam greu să nu te pierzi în jargon și în discuții abstracte și, totuși, cred că asta face diferența dintre un cercetător bun și unul mai puțin documentat.
Voi ce părere aveți? Vă provoca și pe voi uneori să vă întoarceți la baze, când vă tot loviți de probleme metodologice? Mă întreb dacă nu cumva subestimează valoarea acestor fundamente… poate ar trebui să le punem mai mult accent încă de la început?
Adela Stoica: Exact, Nela, ai atins un punct foarte important. Cred că adesea ne concentrăm pe tehnici, pe pași practici sau pe instrumente, fără să ne întrebăm serios: de ce mergem pe acești pași? Cum anume ne influențează conceptele și premisele de bază modul în care interpretăm datele sau formulăm concluziile?
Eu consider că fundamentul epistemologic trebuie să fie ca un fel de busolă internală, pentru că dacă nu înțelegem bine ce înseamnă cunoașterea, ce presupune știința și limitele acesteia, riscul de a cădea în capcane sau de a face interpretări greșite devine mai mare. E ca și cum am construi o casă pe nisip: avem nevoie de o fundație solidă, înțeleasă și clară, ca să putem/să putem construi sus la sigur.
Și da, mă lupt și eu uneori cu această tendință de a trece rapid peste aceste fundamente, mai ales când timpul este limita și mai vrei să ajungi la rezultate concrete. Dar, sincer, cred că dacă am dedica mai mult timp reflecției asupra „de ce" și „cum" al cunoașterii, am fi cu mult mai bine echipați pentru a naviga complexitățile cercetării.
Voi cum abordați această parte? Vă și întoarceți frecvent la rădăcini, sau preferați să mergeți și mai departe, considerând că fundamentele ar trebui însușite la un moment dat?
Salut, Nela și Adela, și mulțumesc pentru reflecțiile voastre! Mă regăsesc în tot ceea ce ați spus, și cred că această temă despre fundamentul epistemologic e chiar o provocare pentru mulți dintre noi, în special în contextul unei lumi tot mai agitate și mai orientate spre rezultate rapide.
Din experiența mea, e foarte ușor să pierdem din vedere „de ce" și „cum" atunci când suntem prea concentrați pe „faza de execuție" a cercetării. Pentru mine, rădăcina problemei stă în faptul că pressure-ul academic sau profesional ne face s-o luăm pe scurtătură uneori, pentru că vrem rezultate concrete cât mai repede. Însă, de fiecare dată când revin conștient la fundament, mi se pare că descopăr niște perspective noi, și cercetarea capătă o așa o profunzime care, de fapt, ne protejează împotriva capcanelor.
Cred că ar fi util să integrăm mai explicit aceste întrebări despre natură cunoașterii chiar în cursuri sau în ghidurile metodologice, pentru că, dacă noi ca cercetători nu ne clarificăm ce înseamnă pentru noi cunoașterea, riscul să interpretem greșit sau să ne supraesențificăm concluziile e destul de mare. În plus, cred că această gândire critică trebuie cultivată încă din începuturile studiilor, ca o verigă de ancorare a întregii noțiuni de cercetare.
Ce părere aveți despre ideea de a include în programul de formare a cercetătorilor mici ateliere specifice despre epistemologie, care să nu fie doar teoretice, ci și practice? Cred că ar putea ajuta la conștientizarea importanței acestor fundamente și la evitarea superficializării.
Aștept cu interes și alte opinii, pentru că, simt eu bine, dacă vom dedica timp și efort să înțelegem mai bine „de ce" facem cercetare, rezultatele vor fi cu adevărat relevante și solide.