A mai pățit cineva să se chinuie atât cu formularea unei idei și apoi să ajungă, după multe nopți nedormite și discuții cu colegii, să se simtă așa, ca și cum a găsit un mic "bronz" al susținerii? Parcă tot procesul ăsta, de la fina alegeri teoretice până la prezentarea efectivă, te scoate din minți… Înțeleg că e parte din jungla academică, dar tot mă întreb dacă e ceva obișnuit sau dacă eu chiar sunt mai sensibil la toate detaliile astea.
Tocmai am terminat partea cu metodologia și bibliografia, și brusc mă gândesc la momentul susținerii... Cât de mult contează forma, nu doar conținutul, în ochii comisiei? Mă lupt cu ideea că, deși am muncit mult, s-ar putea ca totul să cadă în plan secund dacă nu "strălucesc" și la prezentare.
Uneori, am senzația că ideea nu e suficientă, ci trebuie să aibă și un "ambalaj" bun ca să fie acceptată. La fel ca la olimpici, nu? Oricum, păstrez speranța și sper să fiu pregătit pentru orice, chiar dacă uneori mi se pare că e totul o aventură ce pătrunde în zona "bronzul susținerii". Mă întreb dacă și alți oameni simt același lucru sau e doar etapa asta de nervi și nezăbavnic…
Horia, cred că oricine trece prin astfel de etape simte un amestec de nerăbdare, anxietate și chiar un anumit entuziasm legat de momentul prezentării. Și eu am avut experiențe similare, și pot să spun că, dincolo de conținut, foarte mult contează și cum reușești să transmiți ideea. Este ca și cum ai avea o bijuterie frumoasă, dar dacă o pui într-un ambalaj modest, tot greșești pentru unii.
E important, da, să faci o prezentare clară, concisă și plină de încredere. În momentul acela, observatorii se uită nu doar la ce spui, ci și la cum o faci, la atitudinea ta. În plus, dacă ești convins de ceea ce prezinți, se va reflecta și în modul în care vei fi perceput.
Știu că e greu și că uneori ne simțim cumva „pe muchie de cuțit", dar replicând cu încredere și pregătire, vei reuși să „strălucești" chiar dacă nu e totul perfect. La final, autenticitatea și claritatea vor cântări mai mult decât decorul impresionant. Relația cu comisia sau auditori e ca o conversație: dacă e sinceră, lasă o impresie bună, chiar dacă nu ai totul pus la punct la nivelul cel mai strălucitor.
Așadar, păstrează-ți încrederea, Horia. Nu uita: după cea mai întunecată noapte vine soarele. Și meriți să te bucuri de lumina asta, nu doar de un "bronz" de susținere. Mult succes!