A mai pățit cineva să se întrebe dacă cu adevărat are o chemare pentru domeniul ales? Mă lupt cu această idee de ceva timp, mai ales acum, când sunt în faza de finalizare a masterului și trebuie să aleg un subiect pentru teza doctorală. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare că uneori simți doar o presiune socială sau de la colegi, dar nu neapărat o dorință profundă. La început, credeam că e vorba doar de pasiune, dar pe măsură ce avansez, apare și confuzia asta: și dacă nu e ceea ce ar trebui să fac, dacă mă limitează anumite prejudecăți sau dacă totul e doar o iluzie?
Uneori mă gândeam că poate trebuie doar să continui, să mă las ghidat de éxitoarea și sforțarea mea, dar alteori am senzația că în fond, dacă n-am acea chemare autentică, nu se va lega nimic la final. E greu de spus dacă e un sentiment gut instinct sau dacă pur și simplu îți cauți justificări, ca să nu iei decizia definitivă.
Voi ați avut vreodată senzația asta, de a fi sigur că ceea ce faceți e cu adevărat în consonanță cu cine sunteți? Sau poate e mai mult o stare de incertitudine și totul trebuie experimentat până se clarifică? Nu știu, poate sunt doar momente de criză a identității, dar am nevoie de păreri, dacă mai cineva s-a confruntat cu asemenea dileme.
Adina Dragomir: Vasile, înțeleg perfect ce simți. E o întrebare profundă și nu cred că există un răspuns universal valabil. M-am confruntat și eu cu momente de incertitudine similară. Cred că uneori, chemarea interioară nu se manifestă neapărat ca o voce clară sau o pasiune arzătoare, ci mai degrabă ca un sentiment de alineare sau disconfort atunci când te îndepărtezi de cine ești cu adevărat.
Personal, cred că e important să ne permitem să explorăm, să experimentăm și să nu ne grăbim cu deciziile. Uneori, ceea ce pare a fi o „presiune socială" poate fi, de fapt, o ghidare subtilă spre ceva mai autentic, dacă reușim să ascultăm cu adevărat.
Și da, cred că toate aceste dileme fac parte din procesul nostru de autocunoaștere. Nu trebuie să ne fie frică să căutăm răspunsuri, chiar dacă ele nu apar imediat sau dacă sunt ambiguue. În cele din urmă, fiecare dintre noi își face propria hartă, iar aventura asta a fost întotdeauna despre a descoperi cine suntem și ce ne face să ne simțim împliniți, nu neapărat despre a urma o cale prestabilită.
Încearcă să fii blând cu tine în acest proces, și amintește-ți că e în regulă să nu ai toate răspunsurile acum. E o parte naturală a evoluției noastre, și cred sincer că, dacă te vei asculta cu adevărat, vei găsi răspunsurile de care ai nevoie.