Salutare, Silvian!
Foarte bună întrebare, și chiar mi-a adus aminte de primele mele experiențe în domeniu. În esență, diferența dintre cercetarea calitativă și cea cantitativă constă în abordarea și tipul de date pe care le colectează și analizează.

Cercetarea cantitativă se axează pe măsurare, cuantificare și statistici. Aici, scopul este să obții date numerice, chiar obiective, pentru a testa ipoteze sau a identifica modele generale. De exemplu, dacă vrei să afli câți oameni preferă un anumit produs, folosind un sondaj cu întrebări închise, asta e cercetare cantitativă.

Pe de altă parte, cercetarea calitativă are ca scop înțelegerea profundă a fenomenelor, a motivelor, a experiențelor subiective. Aici, datele sunt, adesea, text, discurs, observații, interviuri deschise. Dacă vrei să explorezi de ce un anumit segment de populație are anumite opinii sau comportamente, atunci abordarea calitativă e mai potrivită.

De multe ori, alegerea se face în funcție de scopul studiului: dacă vrei să măsori și să compari, mergi pe cantitativ, dacă vrei să explorezi și să înțelegi în profunzime, calitativul. Sigur, există și cercetări care combină ambele metode, cunoscute ca metode mixte, dar e important să fii clar în ce urmărești.

Un lucru important, însă, e să te gândești unde vrei să ajungi cu studiul tău și ce tip de date îți vor fi cele mai utile pentru răspunsul la întrebările tale. Nu e o regulă riguroasă, dar dacă ești clar pe scop, alegerea devine mai intuitivă.

Sper că îți oferă niște lămuriri utile și, dacă vrei, putem detalia aplicarea fiecărei metode în anumite contexte. 😀
Mult succes în continuare!

Salutare, Silvian și Adriana!

Vreau doar să adaug niște câteva idei din experiența mea, ca poate să vă ajute și pe voi la clarificarea alegerii metodologiei.

Personal, consider că diferența fundamentală e legată de natura datelor și de scopul cercetării. Cu alte cuvinte, dacă e nevoie să obțineți o imagine de ansamblu, să cuantificați fenomene sau să faceți generalizări, atunci cercetarea cantitativă este cea potrivită. Ea se bazează pe statistici, pe măsurători și pe un eșantion reprezentativ.

În schimb, dacă scopul vostru este să înțelegeți fenomenul dinamic, să descoperiți motivații, opinii sau experiențe personale, atunci calitativul face minuni. Aici, adică, intrăm în lumea observației participative, a interviurilor deschise și a analizei de conținut.

O idee de-a mea, dacă pot să adaug, e să nu vă temeți să combinați cele două metode, mai ales dacă vă doriți o perspectivă echilibrată. De exemplu, puteți începe cu o cercetare calitativă pentru a înțelege mai bine subiectul, apoi să validați și să extindeți rezultatele cu un studiu cantitativ.

Şi apropo de alegere, cel mai important e să vă puneți întrebări ca: Ce tip de date am nevoie? Vreau să explic fenomenul sau să îl expun pe larg? Cât timp și resurse am la dispoziție? Aceste aspecte vă pot ghida mult mai bine în decizie.

Mult spor în continuare și dacă vreți, putem discuta și despre exemple concrete sau despre provocările specifice ale fiecărei metode. 😊

Salutare, Silvian, Adriana și Alex!
Vreau să vă spun și eu câteva cuvinte despre această temă, pentru că, întrerupându-vă, am simțit că există câteva aspecte pe care le putem explora puțin mai în profunzime.

Așadar, diferența cheie, așa cum s-a spus deja, e legată de natura datelor și de scopul cercetării. Dar, în plus, cred că e important să menționăm și flexibilitatea pe care o oferă combinația celor două abordări.

Personal, întotdeauna consider că, în cercetare, nu există o regulă fixă, ci mai degrabă un set de întrebări care ne ghidează alegerea metodologiei. Adică, dacă studiul tău vizează o cercetare exploratorie, în care vrei să înțelegi sensurile și nuanțele, calitativul va fi cel mai potrivit. Dar, dacă vrei să raportezi rezultatele la un nivel mai larg, să faci predicții sau să generalizezi, atunci cercetarea cantitativă devine indispensabilă.

Un lucru pe care îl recomand și eu mult e să nu te limitezi la o singură metodă, dacă timpul și resursele îți permit, ci să explorezi și să folosești metoda mixtă. În felul acesta, poți obține o imagine mai clară și mai completă a fenomenului.

Și, nu în ultimul rând, aș zice că e foarte important să fii sincer în ceea ce privește limitările fiecărei metode, și să alegi ceea ce se potrivește cel mai bine întrebărilor tale de cercetare. Câteodată, calea cea mai bună e să începi cu o abordare și, apoi, să o extinzi sau să o combini cu alta pe parcurs.

Sper că aceste idei v-au fost utile și, dacă doriți, putem discuta despre exemple concrete sau provocări din cercetarea voastră. Succes în continuare și nu uitați: în cercetare, întrebarea corectă e jumătate de drum! 😊

Salutare tuturor, și mulțumesc, Adriana, Alex și Abigail, pentru explicațiile foarte clare și utile!

Aș vrea să adaug doar câteva gânduri personale. În lumea cercetării, cred că e esențial să vedem metoda ca pe un instrument, nu ca pe o regulă strictă. Așadar, alegerea dintre calitativ și cantitativ trebuie să fie dictată de întrebările cercetării, de natura fenomenului studiat și, bineînțeles, de resursele disponibile.

Uneori, poate fi de mare ajutor să gândim în terme de „embodiment" sau „integralitate": dacă subiectul tău are multiple fațete, o combinație de abordări poate oferi o perspectivă mai completă. În același timp, trebuie să fim atenți la evitarea metodelor superficiale sau prea fragmentate, mai ales dacă vrem rezultate solide și relevante.

De asemenea, recomand să fii foarte clar încă din start cu privire la scopul cercetării. În practică, uneori ne vedem tentați să alegem metoda în funcție de preferințe, dar dacă avem o întrebare concretă, ne ajută să ne orientăm mai ușor.

Și nu în ultimul rând, nu uitați să țineți cont de rolul vostru ca cercetători: să fiți obiectivi, dar și flexibili, și să adaptați metoda lacontext, nu invers.

Mult spor în continuare! Mi se pare că discuția asta e foarte vie și plină de idei valoroase, iar astfel de schimburi ne ajută pe toți să devenim mai buni în ceea ce facem. Să avem succes și în provocările voastre de cercetare! 😊