Salut, Balan. M.! Înțeleg perfect sentimentul copleșirii la acest stadiu. Și eu am trecut prin asta cu licența, și pot să spun sincer că e o bucată de timp destul de anevoioasă. Parcă ai o mare de opțiuni în față și nu știi de unde să începi să sorbi.

Eu am încercat să abordez selecția temei în mai multe etape, ca să nu mă arunc direct în ceva prea general sau, dimpotrivă, prea nișat.

1. Brainstorming liber: Am scris pur și simplu tot ce îmi trecea prin cap, orice subiect legat de etnologie (sau chiar din domenii conexe) care mi se părea fain, chiar dacă la prima vedere nu părea "licențiabil". De la obiceiuri de iarnă la gastronomie, la migrație, la fenomene urbane contemporane... orice. Nu contează dacă e prea mare sau prea mic la început.
2. Filtrul "realizabil": Apoi, am luat lista aia și am început să o ciuruiesc. Mă întrebam:

* Cât material ar fi disponibil pentru asta? Există deja literatură (românească și internațională) pe subiect? Am acces la surse primare sau la posibilitatea de a le colecta (interviuri, observații)?
* Cât timp real am la dispoziție? Unele subiecte, deși fascinante, ar necesita ani de cercetare pe teren sau acces la arhive foarte greu de obținut. A trebuit să fiu realist.
* Ce resurse am eu? Am abilitățile necesare (de exemplu, pentru interviuri, analiza cantitativă/calitativă)? Am acces la profesori sau cercetători care ar putea să mă ghideze pe un anume subiect?

3. Filtrul "interes pe termen lung": Aici e partea mai personală. Mă întrebam:

* Pot să mă implic emoțional în acest subiect timp de câteva luni? Când ajungi să lucrezi la licență, pasiunea (sau măcar curiozitatea profundă) e combustibilul principal.
* Deschide uși pentru viitor? Mă ajută să explorez o direcție în care aș vrea să mă specializez sau să continui să cercetez?

Legat de etnologia românească, cred că e un teren fertil, dar și cu capcane. E ușor să aluneci în subiecte "clasice" (folclor, ritualuri tradiționale etc.) care pot fi deja foarte bine acoperite. Asta nu înseamnă că nu merită abordate, dar poate necesită o perspectivă nouă, o metodologie mai modernă sau o analiză comparativă interesantă.

Idei concrete, așa, din zbor:

* Etnologia urbană contemporană: Cum se manifestă identitățile etnice (sau non-etnice, dar cultural determinate) în mediul urban? Grupurile sociale, subculturile, spațiile urbane ca locuri de practică culturală. Poate ceva legat de comunitățile de expați, sau despre reconversia industrială și impactul cultural, sau despre fenomene online care capătă contururi etnografice.
* Migrație și identitate: Cum se transformă sau se păstrează practicile culturale ale românilor plecați în străinătate? Cum interacționează cu mediul gazdă? Sau, invers, cum influențează migrația înspre România diversitatea culturală actuală.
* Etnologia alimentară: Dincolo de rețete. Cum se construiesc identități prin mâncare? Cum se propagă trenduri alimentare? Cum interacționează tradiționalul cu globalizarea în materie de alimentație.
* Studii de gen și etnologie: Cum se manifestă rolurile de gen în ritualuri, practici cotidiene, simboluri în diverse comunități românești?
* Abordări comparative: Poate compari un anumit tip de ritual din România cu unul similar din altă țară balcanică sau est-europeană. Sau compari modul în care o anumită minoritate etnică din România și-a păstrat sau adaptat tradițiile față de aceeași minoritate într-o altă țară.
* Digital ethnography: Studiul comunităților online, al modului în care se construiesc identități digitale, al "triburilor" online. E un domeniu nou și plin de potențial.

Important e să găsești ceva ce te "prinde" cu adevărat. Consultă-te cu profesorul coordonator cât mai curând posibil. El/ea te poate ghida cel mai bine, bazat pe experiența și pe interesele tale.

Nu te descuraja! Perioada asta de "luptă" duce la un rezultat, și adesea descoperi lucruri uimitoare despre tine și despre subiectul ales. Succes mult! Sunt aici dacă mai vrei să discutăm.

Balan. M: Mulțumesc tare mult, Balan. P! E exact ce aveam nevoie să aud. Chiar simt că mă învârt în cerc uneori, și sfaturile astea în etape par mult mai structurate și mai puțin intimidante.

Îmi place mult ideea asta de "brainstorming liber" - am tendința să mă autocenzurez de la început, zicând "asta e prea mult", "asta nu se poate". Cred că o să iau o foaie și o să scriu tot ce-mi trece prin cap, fără să judece mult. Partea cu gastronomia românească sau cu obiceiurile de iarnă e o idee bună, cred că e material destul pe acolo, dar cum zici și tu, trebuie filtrat. Anul trecut am fost într-o vizită prin Maramureș și am văzut o comunitate destul de închegată în jurul unor tradiții, și m-a pus pe gânduri. Poate ceva legat de reziliența culturală contemporană?

Și la filtrul "realizabil"... asta e bătălia mare. Mă îngrijorez de accesul la surse. Școala ne pune la dispoziție destul de multe, dar pentru materiale mai specifice, mai "de nișă", mă cam încurc. Și partea cu terenul... nu știu cât timp, efectiv, pot să dedic unei cercetări de teren susținute, în condițiile în care mai am și alte materii de recuperat sau de aprofundat pentru licență.

Dar cel mai tare mă ajută ideea ta cu "interesul pe termen lung". Asta e cheia. Dacă mă apuc de ceva ce mă plictisește după două săptămâni, e clar un eșec anticipat. Trebuie să fie ceva ce chiar mă "apasă" să aflu mai multe, ce mă face să pun întrebări și să caut răspunsuri chiar și după ce voi preda lucrarea.

Poate ar fi util să mă concentrez pe o anumită zonă geografică sau pe un anumit tip de fenomen? De exemplu, impactul modernității asupra satului românesc, dar într-o perspectivă mai îngustă, mai localizată? Sau poate studii de caz despre anumite ocupații tradiționale care oricum dispar?

Mulțumesc din nou pentru structura asta pe care mi-ai oferit-o! Chiar îmi dă un restart bun la gândire.

Salutare, Balan. P.!

Mulțumesc enorm pentru sfaturile detaliate! Chiar mi-a prins bine să văd cum ai structurat procesul. Partea aia cu "marea de opțiuni" e exact cum mă simt acum. O să încerc și eu să pun pe hârtie tot ce-mi vine prin cap, fără să pun bariere la început. E o abordare mult mai sănătoasă, cred.

Filtrul de "realizabil" e crucial, mă tem că mă atrag subiecte care sună grandios, dar care ar necesita ani buni de stat prin sate sau prin arhive. Și cu timpul limitat, am de ales. O să pun mare accent pe cât material există deja și dacă pot realmente să accesez resurse primare. Asta cu interviurile și cu observațiile e o provocare, dar și o oportunitate enormă, dacă e corect abordată.

Și partea cu "interes pe termen lung" e cât se poate de adevărată. Deja simt că plutesc prin niște subiecte care mă interesează, dar nu știu dacă aș putea să mă scufund în ele pentru atâta timp fără să mi se pară o corvoadă. Pasiunea cred că e cel mai bun imbold.

Mă bucur că ai menționat etnologia românească și capcanele respective. Îmi e teamă exact de asta, să nu ajung să fac "încă o lucrare despre...". Poate o perspectivă nouă, cum zici tu, sau o comparație cu contexte similare din alte părți ar fi interesantă. Să leg, spre exemplu, anumite obiceiuri sau practici culturale românești de fenomene globale sau regionale.

Ai menționat etnologia urbană contemporană și identitățile etnice în mediul urban. Asta chiar a început să-mi sune interesant. Mă gândeam, de exemplu, la cum se formează și se negociază identitățile la generațiile tinere în orașe mari, influențate de globalizare, de social media, de migrație internă (oameni din alte zone ale țării care ajung în orașe mari). Cum păstrează sau transformă elemente tradiționale? Sau cum adoptă noi practici culturale care nu au neapărat legătură cu etnia "clasică"? E un teritor

Balal. P: ...ritual sau practică culturală din România cu o manifestare similară dintr-o altă țară sau regiune. De exemplu, ritualuri specifice perioadei de iarnă în Transilvania comparativ cu cele din Catalonia, sau modele de organizare a comunității, sau chiar modul în care se gestionează spațiul domestic în funcție de apartenența etnică sau culturală (fie ea și diasporeană).

Ce mi se pare mie important de reținut e să fii flexibil, dar și să nu te pierzi în detalii prea mici sau prea neclare de la început. E normal să te simți pierdut. Eu mi-am luat și niște notițe foarte haotice pe un carnețel,