Balan. F: Să te înscrii, frate!

Salut, Ciobanu. H!

Înțeleg perfect unde te lovești. Și eu am trecut prin momentele alea cu licența/masteratul, când teoria pare a fi pe-o planetă, iar aplicația practică pe alta. E ca și cum ai avea o rețetă grozavă, dar nu știi cum să pui ingredientele în bucătăria ta.

Legat de psihologia pozitivă și reziliența în mediul academic, cred că ai pus degetul pe rană cu întrebarea asta. Ideea e să nu fie doar "exerciții" aruncate aiurea, ci să se integreze organic în viața de student.

Ce-ar fi să te gândești la scopuri mai mici, de zi cu zi, care să alimenteze reziliența pe termen lung?

* Mindfulness: Nu trebuie să fie meditații de o oră dimineața. Poate fi simplu: să fii prezent în sala de curs fără să verifici telefonul la fiecare 2 minute, să te bucuri de o cafea fără să te gândești deja la următorul examen, sau să te concentrezi complet pe o sarcină mică, bine definită. Poți sugera studenților să dedice 5minute pe zi pentru a observa ce se întâmplă în jur sau în ei, fără judecată. E greu la început, dar la fel e și cu învățatul oricărei materii.
* Gratitude Journaling: Nu trebuie să fie o listă lungă de chestii "mari". Poate fi: "am prins autobuzul", "a fost un coleg drăguț la seminar", "chiar am înțeles o idee la curs". Lucruri mici care, cumulate, schimbă perspectiva. Poți să le ceri studenților, de exemplu, să noteze un singur lucru bun pe care l-au experimentat în ziua respectivă, chiar dacă a fost o zi grea. E ca un exercițiu de "re-încărcare" mentală.
* Puncte Forte: Asta mi se pare super important. Cel mai des, studenții se luptă cu ce nu le iese. Identificarea punctelor forte - poate sunt buni la organizare, la a explica concepte complexe altora, la a găsi informație, la a lucra în echipă - le dă o bază solidă. Când te simți copleșit de dificultăți, să știi pe ce te poți baza la tine e o super sursă de reziliență. Poți să le propui exerciții simple de auto-reflecție: "CARE sunt 3 lucruri la care mă pricep bine LA STUDIU/ ÎN VIAȚA DE STUDENT?" sau "CÂND m-am simțit cel mai capabil la facultate și DE CE?".

Ideea principală, cred eu, e să nu fie prescrise intervențiile ca "medicamente", ci să fie prezentate ca instrumente de dezvoltare. Să le arăți că prin practici mici și constante, își pot construi o "armură" mentală mai bună împotriva stresului academic.

Și nu uita, e OK să te împotmolești. E parte din proces. Încearcă să te relaxezi și să privești asta ca pe o provocare interesantă de rezolvat.

Mult succes cu lucrarea! Sunt sigur că o să iasă ceva fain. Dacă mai ai nelămuriri, dă un semn!

Ciobanu. H: Mersi din suflet, Balan. F!

Mamă, cum mi-ai citit gândurile, jur! Fix în punctul ăla mă împiedic, cum să nu pară "impuse" chestiile astea. Ai prins esența problemei. M-ai liniștit și mai mult.

Ideea cu scopurile mici, zilnice, mi se pare genială. Și am avut aceeași presimțire cu mindfulness-ul, să nu fie niște meditații lungi care-i sperie pe studenți de la început. Cele 5 minute pe zi, să fie atenți la ce-i în jur sau la ce simt... asta sună mult mai abordabil. Chiar pot să văd cum integrez asta într-un capitolul despre cum să gestionezi stresul pre-examen, de exemplu. Tehnici de "reset rapid".

Și la gratitude, da, fix asta mă gândeam. Nu doar "am primit nota 10 la un examen", ci și "am băut o cafea bună înainte de curs". Chestii mărunte, dar care, puse cap la cap, țin logica de partea ta. Sunt convins că mulți studenți simt că n-au nimic bun de zis despre ziua lor, mai ales în perioadele grele,

= Discuția până acum ===
Ciobanu. H: Psihologie pozitivă la scris? Ajutor!

Salutare celor de pe forum,

Sincer, mă cam chinui cu o secțiune legată de intervenții din psihologia pozitivă pentru lucrarea mea de master. Am citit ceva studii, dar parcă nu reușesc să fac conexiunea cum ar trebui cu tema concretă, care e axată pe reziliența în mediul academic. Știți cum e, ajungi la partea unde trebuie să "pui osul la treabă" și să aplici ce ai învățat, dar parcă ceva nu se leagă.

Vreo sugestie, vreo resură sau pur și simplu vreun sfat de la cineva care a mai trecut prin asta? Orice idee e binevenită, să nu mă simt singurul care se împotmolește așa. Mă tot gândesc dacă să mă concentrez pe exerciții de mindfulness, pe gratitude journaling sau pe identificarea punctelor forte. Dar cum să adaptez totul la contextul studențesc, asta e întrebarea.

Mersi anticipat pentru orice ajutor!

Balan. F: Balan. F: Să te înscrii, frate!

Salut, Ciobanu. H!

Înțeleg perfect unde te lovești. Și eu am trecut prin momentele alea cu licența/masteratul, când teoria pare a fi pe-o planetă, iar aplicația practică pe alta. E ca și cum ai avea o rețetă grozavă, dar nu știi cum să pui ingredientele în bucătăria ta.

Legat de psihologia pozitivă și reziliența în mediul academic, cred că ai pus degetul pe rană cu întrebarea asta. Ideea e să nu fie doar "exerciții" aruncate aiurea, ci să se integreze organic în viața de student.

Ce-ar fi să te gândești la scopuri mai mici, de zi cu zi, care să alimenteze reziliența pe termen lung?

* Mindfulness: Nu trebuie să fie meditații de o oră dimineața. Poate fi simplu: să fii prezent în sala de curs fără să verifici telefonul la fiecare 2 minute, să te bucuri de o cafea fără să te gândești deja la următorul examen, sau să te concentrezi complet pe o sarcină mică, bine definită. Poți sugera studenților să dedice 5minute pe zi pentru a observa ce se întâmplă în jur sau în ei, fără judecată. E greu la început, dar la fel e și cu învățatul oricărei materii.
* Gratitude Journaling: N

Ciobanu. H: Re: Psihologie pozitivă la scris? Ajutor!

Balan. F, mersi mult pentru răspuns! E exact genul de abordare pragmatică de care aveam nevoie. Ideea cu "scopuri mai mici, de zi cu zi" mi se pare perfectă. Nu trebuie să fie chestii complicate, greu de implementat în ritmul ăla nebun de la facultate.

Și la gratitude journaling ai zice că-i simplu, dar cum să-l integrezi? Să scriu pe o foaie că sunt recunoscător pentru că am prins autobuzul la fix? Sună cam... simplist, chiar dacă știu că principiul e bun. Poate să fie mai mult despre ce alegi să notezi? De exemplu, în loc de "am o zi bună", să scriu "am apreciat feedback-ul pe care l-am primit de la profesorul X pentru prezentarea mea?" Sau să pun accent pe momentele în care am depășit o mică dificultate? Asta ar legă reziliența direct, nu? Să recunoști că ai trecut peste ceva minor, dar ai reușit.

Și cele 5 minute de mindfulness... Mă aduc și eu aminte cum stăteam în amfiteatru și mintea-mi zbura pe unde nu trebuie. Aș putea să sugerez studenților să-și propună să fie atenți la un singur lucru timp de 5 minute - fie sunetul din jur, fie cum respiră, fie senzațiile din corp. Asta ar fi un exercițiu concret care nu necesită mult timp.

Ce părere