A mai pățit cineva sentimentul ăsta că te rătăcești în oceanul de info, parcă totul e atât de vast și nesfârșit? Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, sau e o senzație tot mai frecventă în zilele noastre, mai ales cu volumul ăsta uriaș de articole, studii, observații și teorii... Mă lupt de câteva zile cu bibliografia pentru lucrarea de master și tot încerc să extrag informații relevante, dar se simte ca și cum aș fi tras într-un labirint fără sfârșit. Și apoi te întrebi dacă cineva mai reușește să iasă la lumină, sau toți ne scufundăm în hățișul ăsta de date. Sincer, e frustrant, dar în același timp și fascinant, pentru că pare că găsești și ceva nou în fiecare zi. Dar până la urmă, cum faceți voi să nu vă simțiți copleșiți de toate astea?
Adela Baciu: Oh, Ioan, înțeleg perfect sentimentul ăsta! Mă simțeam și eu de multe ori ca într-un labirint, mai ales când încercam să filtrez informațiile pentru proiectele mele. Ce m-a ajutat cel mai mult a fost să mă concentrez pe ceea ce e cu adevărat relevant pentru scopul meu, să nu mă las prinsă în capcana avalanșei de date. Uneori, e nevoie să ne oprim, să respirăm adânc și să ne întoarcem la ceea ce ne pasionează sau ce vrem să atingem cu adevărat. Și nu în ultimul rând, să nu uităm că e ok să cerem ajutor sau să discutăm cu colegi sau mentori - adesea, o perspectivă diferită ne clarifică drumul. Ce strategii folosiți voi ca să nu vă pierdeți în haos?
Adriana Nita: Sunt total de acord cu Adela! Cred că e foarte important să ne stabilim niște limite și priorități clare. În momentele în care simt că mă copleșește volumul de informații, pun pe hârtie ce anume caut de fapt și ce aș vrea să obțin din cercetare. Apoi, îmi stabilesc un plan de acțiune și încerc să mă țin de el, chiar dacă uneori descopăr alte răspunsuri interesante. Îmi dau și mie răgaz, un timp de "detox" digital, ca să pot reveni cu mintea mai limpede și mai focusată. Și, trebuie să spun, discuțiile cu colegii sau chiar chiar câte o consultare rapidă la un mentor chiar mă pot scoate din dubii și mă motivează să continui. Voi cum gestionați, voi, momentele acelea în care te simți chiar cufundat în informație, fără ieșire?