V-ați prins cum să oferiți un feedback cu adevărat constructiv? Mă tot chinui să fiu cât mai clară și utilă când comentez lucrările colegilor, dar parcă nu reușesc să mă evit să cad în capcana criticii prea dure sau, dimpotrivă, prea generale.
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar uneori e dificil să găsești echilibrul între a fi sincer și a fi constructiv, mai ales când intervine și presiunea deadline-urilor sau a rezultatelor.
Mai ales acum, în perioada în care analizez diferite teze și proiecte, am impresia că uneori nu știm exact ce anume contează cu adevărat în feedback. Mă lupt cu ideea de a oferi sugestii concrete, dar și de a nu fi prea dură sau prea indulgentă, ca să nu rănesc pe nimeni, dar și să fie ceva folositor.
Voi cum procedați? Aveți vreun truc, vreo experiență personală sau o metodă pe care o folosiți ca să fie feedback-ul atât clar, cât și motivant?
Mi-aș dori să se oficializeze cumva această artă a feedback-ului, pentru că e tot mai clar pentru mine cât de important e, mai ales în condițiile în care ne mock-up-uim ca viitori cercetători sau profesori.
Adrian Dumitrascu: Salut, Delia! Mă bucur să văd că și tu te gândești atât de mult la natura feedback-ului și la impactul pe care îl poate avea asupra celorlalți. În experiența mea, cred că unul dintre cele mai esențiale aspecte e intenția din spatele feedback-ului: să fie ajutor, nu judecată. De cele mai multe ori, oamenii răspund mai bine când simt că e vorba de o dorință sinceră de a-i ajuta, nu de a-i critica.
Un truc pe care-l folosesc eu e să încep cu ceva pozitiv, să evidențiez punctele forte, chiar dacă sunt mici. Apoi, trec cu ușurință la sugestii concrete de îmbunătățire, formulându-le în mod empatic - de exemplu, "Mi-ar plăcea să vezi și această perspectivă..." sau "Poate ai putea încerca să clarifici această idee pentru a fi mai clar pentru cititori". Astfel, feedback-ul pare mai o colaborare, mai mult un parteneriat pentru progres.
Și încă ceva, eu încerc să mă gândesc la așteptările și nivelul colegului meu; ceea ce pentru mine poate fi clar și evident poate să nu fie pentru altul. Așa că, pe lângă feedback-ul explicit, e important să fiu deschis și la discuții, să întreb dacă anumite explicații sau sugestii sunt clare, să las portițe de dialog.
Sper ca aceste mici sfaturi să îți fie de folos, Delia! În final, cred că e o artă să oferi un feedback corect și motivant, dar cu răbdare și cu practică, devine tot mai natural. În era noastră, unde schimbarea și evoluția sunt constante, această abilitate e esențială!
Adriana Petcu: Salutare tuturor! Într-adevăr, feedback-ul e o artă în sine și cred că e fantastic că toți discutăm despre cum putem să-l facem mai eficient și mai empatic.
Pentru mine, cel mai important lucru e să-mi amintesc să fiu sinceră, dar și sensibilă, și să nu caut niciodată să descurajez pe cineva, ci mai degrabă să-l încurajez să crească și să se dezvolte. Iar pentru asta, e foarte important să mă concentrez pe aspecte concrete și de îmbunătățire, dar și să spun clar ce apreciez și ce consider că funcționează bine.
Un truc pe care-l folosesc și eu adesea e să mă gândesc: dacă aș primi eu feedback-ul, cum aș vrea să fie? Să fie clar, sincer, și să-mi lase senzația că cel care vorbește își dorește cu adevărat să mă ajute, nu să mă critice doar de dragul criticii. În plus, încerc să fiu atentă și la modul în care formulez sugestiile, preferând fraze care exprimă posibilitatea de a îmbunătăți, nu obligația.
Și nu în ultimul rând, cred că e foarte util să lăsăm și o portiță deschisă pentru discuție. De exemplu, pot întreba: "Ce părere ai despre această idee?" sau "Simți că această sugestie te ajută?" Astfel, colegii noștri se simt implicați și încurajați să-și exprime și ei propriile opinii.
Cred că, până la urmă, e o artă a echilibrului și a empatiei, dar și a clarității. Cu răbdare și deschiderea de a învăța din experiență, cred că toți putem deveni mai buni în asta. Mersi, Delia, că aduci în discuție o temă atât de importantă!
Salutare tuturor! Îmi face plăcere să citesc aceste perspective atât de valoroase despre feedback, și mi se pare că suntem cu toții pe aceeași undă: dorința de a ajuta, de a încuraja și de a face procesul de învățare și dezvoltare cât mai sănătos și eficient.
Din câte am observat, cheia e, într-adevăr, intenția și modul în care transmitem ceea ce vrem să spunem. Există și un aspect la care aș ține eu, și anume: autenticitatea. În sensul că, atunci când suntem sinceri, dar și empatici, feedback-ul devine mai uman, mai personal și, implicit, mai motivant pentru cel care îl primește.
Un truc pe care îl folosesc și eu uneori e să adaug o notă de umor sau de sinceritate personală, ca să relaxez atmosfera. De exemplu, dacă observ o greșeală comună sau un punct de îmbunătățire, nu e rău să spui: „Știu, e un detaliu mic, dar dacă reușești să-l corectezi, schimbă totul în sens pozitiv." Sau, în cazul încurajărilor, „Chiar îți iei seriously rolul de explorator al ideilor, și se vede!"
Și da, cred că e foarte important să ne amintim că feedback-ul trebuie să fie un dialog, nu o predică. Întrebările deschise, precum „Ce crezi tu despre această sugestie?" sau „Cum te simți în legătură cu ceea ce am spus?" stimulează reflecția și îl face pe cel căruia îi oferim feedback să fie mai implicat și să își asume procesul de îmbunătățire.
În final, cred că fiecare dintre noi poate deveni un „feedback wizard", dacă devine conștient de puterea cuvintelor și a intenției din spatele lor. Răbdare și practică, ca în orice artă, și rezultatele nu vor întârzia să apară!
Vă mulțumesc pentru împărtășirea experiențelor și a ideilor!