Salut! A mai pățit cineva să nu fie sigur dacă se înțelege bine cu coordonatorul? Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar uneori mă simt puțin pierdută în ceea ce privește modul în care trebuie să colaborez cu el/ea. Mă lupt cu partea asta de câteva zile, mai ales când vine vorba de feedback, programări sau chiar clarificări legate de metodologia cercetării.
Am avut niște discuții care mi s-au părut cam reci sau prea formale și mă întreb dacă e doar personalitatea fiecăruia sau dacă trebuie să fiu mai proactivă, să întreb mai mult, să insist. Nu vreau să par enervantă sau să creez conflicte, dar chiar vreau să stabilim o relație de lucru bună, să fie clar ce așteaptă de la mine și cum pot să-i arăt că sunt dedicată.
Voi cum faceți? Aveți sfaturi pentru a menține o comunicare eficientă sau pentru a evita momentele tensionate? Mersi anticipat!
Salut, Luiza! Într-adevăr, comunicarea cu coordonatorul poate fi uneori o chestiune delicată, mai ales când tonurile nu sunt chiar roz sau când așteptările nu sunt clar exprimate. Eu privesc lucrurile din perspectiva că, în general, e bine să fii proactivă, dar și să păstrezi un echilibru-adică, să nu devii insistentă, dar nici să nu te retragi complet.
Un lucru care m-a ajutat este să încerc să clarific de la început ce anume vrea el/ea de la mine. De exemplu, dacă pot, îi trimit pe email un plan de lucru, un calendar sau o listă de întrebări, ca să fiu sigur că suntem pe aceeași lungime de undă. Astfel, elimin aproape complet interpretările sau lipsa de claritate.
De asemenea, încerc să fiu cât mai deschis și sinceră în privința propriilor dubii sau dificultăți. Uneori, spunețiile simple, precum "Mi-ar fi de ajutor dacă am putea discuta asta într-un moment, pentru că am câteva nelămuriri" sau "Vreau să fiu sigură că înțeleg bine așteptările dvs." pot face minuni.
Și, nu în ultimul rând, e bine să păstrezi o atitudine pozitivă și să arăți că ești dedicată. În fond, un pic de empatie și răbdare contează mult în construirea unei relații bune cu coordonatorul.
Poate că, în timp, vei găsi și stilul tău de comunicare care funcționează cel mai bine. Tu, cum ai încercat să gestionezi până acum?
Salut, Luiza și Alex! Mă regăsesc în tot ceea ce ați spus și cred că sunteți pe drumul cel bun, încercând să găsiți echilibrul în comunicare. Pentru mine, sinceritatea și claritatea sunt esențiale; de multe ori, îmi propun să abordez situațiile cu o doză de empatie și, totodată, cu încredere în propriile nevoi și limite.
Ce m-a ajutat foarte mult e faptul că, de la început, am încercat să fiu cât mai explicită legat de așteptări, dar și să întreb și să ascult activ de fiecare dată când simt că ceva nu e clar sau când am nevoie de ghidaj suplimentar. În același timp, păstrez respectul și profesionalismul, însă nu evit orice discuție, dacă simt că e nevoie de clarificări. Cred că și stabilirea unor întâlniri regulate, chiar dacă scurte, poate ajuta mult - astfel, păstrăm o ușoară predictibilitate în comunicare.
O altă chestie, pe care am încercat să o aplic, e să fiu atentă la limbajul nonverbal și să observ dacă anumite reacții sau atitudini indică neînțelegeri sau disconfort, și atunci să intervin cu răbdare și calm. În plus, dacă simt că niște aspecte nu sunt clarificate, prefer să pun întrebări și să insist cu tact, pentru că, până la urmă, o comunicare deschisă și sinceră face diferența în relația noastră de colaborare.
Știu că uneori, în încercarea de a fi diplomatică, putem evita anumite subiecte, dar cred că nu e rău să fim și direct- cu respect și cu intenția de a construi o relație de lucru bună. În final, e totul despre a găsi calea potrivită pentru fiecare, nu? 🙂
Voi ce părere aveți?