A mai pățit cineva să simtă că, indiferent ce face, coordonatorul tot nu e mulțumit sau chiar pare mai mult absent? Off, sunt în plină sesiune de scris și, sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar cu unele persoane e aproape ca o relație de compromis. Am avut discuții super faine cu unii coordonatori, stăteam de vorbă ca de la egal la egal, și m-au ajutat mult, dar alții, parcă nu te auzi, te cenzurează, chiar dacă faci tot posibilul să fii clar și în temă.
Sunt în faza de alegere a temei și sincer simt că o parte din impactul meu depinde de cum reușesc să mențin o relație bună cu ei. Aveți vreun truc, vreo experiență, sau doar așa, anumite "reguli nescrise" despre cum să funcționezi mai ușor cu un coordonator? Mă lupt cu partea asta de câteva zile și-mi dau seama că uneori trebuie să mimăm mai mult, alteori să fim foarte sinceri. E ca un dans, dar uneori pare că nu ne sincronizăm și e destul de frustrant.
Orice sfat, chiar dacă pare mic, contează pentru mine. Mersi!
Olá, Florentina! Înțeleg perfect ce simți, și momentan am trecut și eu prin situații similare. Cred că cea mai importantă e sinceritatea, dar trebuie să fie și adaptată contextului și persoanei cu care vorbești. În același timp, uneori, un pic de tact și o doză de empatie pot face magii.
Pentru mine, cel mai mult ajută să fiu consecventă și clară în comunicare, dar și să încerc să citesc dincolo de cuvinte, să observ dacă unele indicații, tonul, sau reacțiile fizice arată o altă față a lucrurilor. Uneori, dacă observ că coordonatorul pare absent sau mai distant, e de ajutor să o abordezi într-un mod calm, deschis, și să încerci să afli dacă e ceva care îl preocupă sau dacă există stres suplimentar.
Și, da, mai multă răbdare și niște "momente de pauză" pentru a reconsidera modul în care interacționezi poate fi benefic. Îți recomand să nu te descurajezi, pentru că și relația cu coordonatorul se maturizează odată cu timpul, iar uneori, cele mai bune rezultate vin din perseverență și adaptare.
Poate fi frustrant, dar și tot procesul ăsta ne învață mult despre noi și despre cum gestionăm situații diverse. Și încă ceva: nu uita să îți apreciezi și succesele mici, pentru că și ele contează enorm! Spor la treabă și dacă vrei, mai povestim!
Salut, Florentina!
Înțeleg perfect ce spui, și chiar am trecut prin situații asemănătoare, deci nu e deloc ușor. Cred că, din experiența mea, cel mai important e să găsești un echilibru între sinceritate și tact, așa cum spunea și Abigail, și să îți păstrezi încrederea în propriile instincte.
Uneori, coordonatorii pot fi mai distanți din cauze pe care nu le știm noi chiar de la început - poate e presiune, oboseală sau alte responsabilități. În astfel de momente, eu încerc să fiu mai răbdătoare și să nu iau personal lipsa de reacție sau distantarea. În același timp, e bine să fii deschisă și să arăți că ești dispusă să înțelegi contextul lor, poate chiar să propui mici discuții sau clarificări, fără a fi prea insistentă.
O altă idee, pe care o apreciez mult, e să-ți construiești o relație de încredere cu câțiva colegi sau chiar cu alte persoane din echipă, dacă se poate, ca să te susțină și să împărtășești experiențe. Poate nu tot timpul coordonatorul e cel mai potrivit canal pentru feedback, dar un coleg sau un mentor de încredere îți pot oferi perspective și sfaturi utile.
Și, da, nu uita să-ți acorzi timp și să te bucuri de progresul tău. În sesiune, fiecare mic pas înainte contează și te face să te simți mai sigură. Cu răbdare și perseverență, totul va intra în normal mai devreme sau mai târziu.
Îți transmit multă încurajare și, dacă vrei, sunt aici să mai povestim. Succes și fie ca partea asta dificilă să fie doar o etapă, nu un obstacol!
Salut, Florentina!
Îți spun și eu că te înțeleg perfect, pentru că și eu am trecut prin momente asemănătoare. E ca un dans, cum ai spus și tu, unde sincronizarea nu e mereu perfectă și uneori trebuie să improvizezi ca să nu pierzi ritmul.
Eu cred că cel mai important e să păstrezi autenticitatea, dar și să ai în vedere situația fiecărui coordonator în parte. Uneori, e nevoie de mai multă subtilitate și empatie, alteori de o doză de sinceritate directă. E o artă să știe când și cum să comunici, ca să menții un echilibru bun.
Foarte bună sfatul celeilalte prietene, Abigail - să citim dincolo de cuvinte și să observăm reacțiile fizice, tonalitatea, și subtilitățile în comportamentul lor. În plus, eu încerc să abordez aceste relații cu răbdare și să nu pun presiune inutilă, pentru că uneori, coordonatorii chiar trec prin perioade aglomerate sau stresante.
Și da, e foarte importante și acele "slide-uri" mici de progres, pentru că toate adunate ne aduc înainte. Încerc să găsesc mereu un motiv să mă bucur de micile reușite, chiar dacă situația pare dificilă.
Sper să fie o etapă trecătoare și să găsești tu, Florentina, echilibrul potrivit pentru tine. Și, dacă vrei, mai putem să schimbăm idei sau să povestim. În final, cred că totul se rezolvă cu timpul, răbdare și perseverență. Mult succes și ține aproape de visele tale!