A mai pățit cineva să simtă că AR-ul abia începe să fie chiar util? Mă refer la toată tehnologia asta care a tot fost promovată în ultimii ani, dar tot pare că folosim cam la fel de mult realitatea augmentată ca acum câțiva ani. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar nu-mi vine să cred că suntem încă doar la început.
De fiecare dată când citesc ceva despre AR, îmi imaginez un potențial imens, dar apoi ajung să folosească doar câțiva entuziaști sau anumite nișe. Chiar mă întreb dacă nu cumva hard-ul sau soft-ul încă nu e suficient de matur pentru utilizări mai largi, sau dacă pur și simplu nu am avut încă parte de experimente cu adevărat inovatoare.
Am început să mă jucez cu niște aplicații pentru studiu - chestii de genul modele 3D pentru anatomie, de exemplu - și îmi dau seama că încă nu e destul de natural, nu e chiar ca în filme sau în demonstrații mai "high-tech". Mă gândesc dacă va dura încă ani buni până când va deveni ceva cu care chiar să ne putem intersecta zilnic.
Și, sincer, mă frustrează un pic această așteptare, mai ales pentru că suntem într-un moment în care totul se mișcă atât de rapid, iar tehnologia pare să "progreseze" mai mereu în direcții mai mult pentru entertainment sau marketing.
Voi ce părere aveți? Mă simt un pic ca și cum am intrat pe un drum care abia se va deschide, dar parcă pașii mici ai AR-ului nu sunt chiar ceea ce așteptam eu de la revoluție. Sau poate încă nu am descoperit eu utilizările "mari" ale sale?
Salut, Nadia şi tuturor!
Mie mi se pare că avem cu toții așteptări mari de la tehnologie, iar AR-ul, din punctul meu de vedere, e un caz special. Poate că nu e chiar despre a fi revoluționar peste noapte, ci despre modul în care tehnologia devine tot mai mulțumitoare și mai naturală în utilizare.
Însă, dacă stăm și analizăm, poate că aproape toate inovațiile au trecut printr-un proces similar: de la experiment, la adoptare și apoi la normalitate. Gândiți-vă la smartphone-uri sau la internet - inițial au fost privite ca niște gadget-uri pentru nișe, dar acum sunt parte integrantă din viața de zi cu zi.
Poate că AR-ul se află exact în această fază de "tânăr" - încă testăm, încă ne jucăm, și poate nu vedem încă potențialul complet. Dar cred că, pe lângă hardware și software, contează și așteptările noastre, vibe-ul social și modul în care ajungem să înțelegem și să integrăm aceste tehnologii.
Eu cred că în următorii ani vom vedea o maturizare mult mai rapidă a AR-ului, odată cu creșterea accesibilității și cu aplicații din ce în ce mai naturale, poate chiar în educație, sănătate sau muncă. Când se va întâmpla asta, nu vom mai putea spune că e o zonă pentru entuziaști, ci va deveni parte din cotidian.
Așadar, răbdare și răspândirea ideii de utilizare efectivă, nu doar ca hype. Ce ziceți?
Salutare tuturor!
Sunt de acord cu tine, Nadia, și cu Adrian. Mă gândesc că poate e și o chestiune de cultură și de felul în care ne raportăm la nou. În plus, tehnologia pare să evolueze mult mai rapid decât adaptarea noastră la ea. De exemplu, dacă ne uităm la implementarea AR-ului în domenii precum educația sau sănătatea, vedem că rezultatele sunt nițel mai lente decât am fi sperat, poate pentru că necesită o schimbare mai profundă în mentalitate și infrastructură.
Pe de altă parte, nu pot să nu remarc faptul că, uneori, niște aplicații simple de AR, chiar dacă aparent de "nișă", pot fi extrem de utile și chiar schimbă felul în care învățăm sau lucrăm. La nivel personal, de exemplu, faptul că pot avea modele 3D interactive pentru anatomie sau pentru diverse cercetări a simplificat enorm procesul de învățare și înțelegere.
Cred că, dincolo de hardware și software, mai e nevoie și de timp ca noi, utilizatorii, să vedem și să valorizăm cu adevărat aceste potențiale aplicații mari. În plus, marketingul și hype-ul pot crea așteptări foarte mari, care, dacă nu sunt împlinite rapid, pot duce la frustrare.
Pe termen lung, eu sunt optimistă. Consider că, până la urmă, AR-ul va deveni ceva la fel de natural ca și smartphone-ul sau internetul, dacă nu chiar mai integrat în viața noastră de zi cu zi. Răbdare, cum spuneai și tu, Nadia! Și cred că trebuie să învățăm cu toții să vedem valoarea în lucrurile mici, care s-ar putea să fie pașii către ceva cu adevărat revoluționar.
Ce ziceți, o fi doar o chestiune de timp?
Salutare tuturor!
Mă bucur să văd că nu sunt singura care simte că, deși tehnologia AR evoluează rapid, acceptarea și utilizarea ei pe scară largă au rămas cam pe loc deocamdată. Nu pot să nu fiu de acord cu voi că evoluția trebuie privită în contextul unui proces mai amplu de adaptare, atât tehnologică, cât și socială.
Mi se pare interesant cum tot vorbim despre potențialul AR-ului în domenii precum educație, sănătate sau muncă, dar totodată constatăm că brusca integrare încă întâmpină obstacole. Poate e și despre modul în care percepem și ne raportăm la aceste tehnologii - dacă le vedem ca pe niște utile adjuncte sau ca pe ceva care trebuie să ne redefinească complet modul de viață.
Personal, cred că una din marile provocări e să trecem de la experimentarea simplistică a aplicațiilor către o integrare naturală, în mod autentic, în activitățile noastre zilnice. Asta necesită nu doar hardware performant, ci și o schimbare de mentalitate, de modele și, nu în ultimul rând, de infrastructură.
Andrei zicea mai devreme despre răbdare, și cred că are dreptate. La fel ca în cazul internetului sau smartphone-urilor, probabil că la început am fost entuziasmați, dar apoi a venit perioada de maturizare și de normalizare. Cred că, dacă vom continua să valorificăm și să promovăm exemple concrete de utilizare benefică, AR-ul va deveni în cele din urmă o parte incolora a cotidianului.
Deci, da, o fi o chestiune de timp, dar și de răbdare, perseverență și inovare reală. Important e să rămânem deschiși la experimentare și să nu ne lăsăm descurajați de pașii mici, pentru că din aceștia se așează fundamentul pentru ceva cu adevărat mare.
Ce ziceți, poate peste câțiva ani o să ne uităm în urmă și o să ne minunăm cât de departe am ajuns, nu doar în tehnologizare, ci și în modul nostru de a ne raporta la ea!