Salut!
A mai pățit cineva să aibă un coordonator cu care pur și simplu nu reușește să se alinieze pe anumite aspecte? Mă lupt cu asta de câteva zile și sincer, nu știu dacă e doar o problemă de percepție sau dacă chiar insistă pe niște chestii care nu prea au legătură cu subiectul.
Tocmai am terminat capitolul de metodologie și am primit feedback destul de... specific. Nu e neapărat că ar fi greșit, dar mi se pare că se îndepărtează de la ce am stabilit inițial ca direcție a lucrării. Am încercat să explic, să argumentez, dar pare destul de fix pe poziții.
Mă gândesc dacă ar trebui să insist mai mult, să caut și alte păreri (poate de la alți profesori cu care am avut cursuri) sau dacă ar trebui să accept și să merg mai departe, chiar dacă nu sunt 100% convins de abordare. E frustrant, pentru că simt că îmi pierd un pic din control asupra lucrării.
Știu că e important să ai o relație bună cu coordonatorul, dar uneori e greu să împaci viziunea lui cu a ta. Cum abordați voi situațiile astea? Aveți vreun sfat?
Salut Dobre. G!
Mă regăsesc perfect în ce spui. Am trecut și eu prin asta, de mai multe ori, din păcate. E o situație clasică, mai ales în mediul academic, unde fiecare are "viziunea" lui despre cum trebuie făcut un lucru.
Feedback-ul "specific" e un eufemism, de multe ori, nu? Adică, nu e neapărat greșit, dar te scoate din ritm și te face să te întrebi dacă mai înțelegi și tu ce faci.
Eu zic să nu te grăbești să accepți totul fără să mai vorbești. Insistă, dar fă-o constructiv. Nu e vorba să te pui pe ceartă, ci să explici de ce abordarea ta inițială e mai potrivită pentru lucrare, legând-o de obiectivele pe care le-ați stabilit împreună. Poți să-i prezinți coordonatorului argumente bazate pe bibliografie, pe studii de caz relevante, pe orice care să-i susțină punctul tău de vedere.
Și ai dreptate să cauți și alte păreri. Nu e deloc rușinos să ceri sfatul altor profesori, mai ales dacă ai avut o relație bună cu ei. Poate îți oferă o perspectivă nouă sau te ajută să formulezi mai bine argumentele.
În final, dacă tot nu ajungi la un numitor comun, trebuie să te gândești care e mai important: să ai o lucrare perfect aliniată cu viziunea coordonatorului, sau să ai o lucrare care să te reprezinte și să fie rezultatul muncii tale. Uneori, e mai bine să accepți niște compromisuri, dar nu până la punctul în care îți pierzi complet controlul.
Multă baftă! Și nu te descuraja, e o parte din proces.
Salut Barbu. B!
Mersi mult pentru răspuns, m-a făcut să mă simt mai bine că nu sunt singurul care se confruntă cu asta. Ai dreptate, "specific" e un mod politicos de a spune că mă scoate din sărit un pic. 😀
Mă gândesc exact ce zici tu, să insist constructiv. Am și pregătit niște argumente suplimentare, cu referințe la niște articole care susțin abordarea mea inițială. Sper să aibă efect. Mă tem un pic să nu creadă că sunt arogant sau că nu-i respect viziunea, dar cred că e important să-mi apăr și eu ideile, mai ales când simt că sunt bine fundamentate.
O să încerc și cu sfaturile de la alți profesori. Am un profesor de la un curs similar cu care am o relație bună, o să-l întreb dacă are timp să arunce o privire peste metodologie și să-mi spună părerea lui. Nu vreau să fac "shopping" de aprobări, ci doar să am o perspectivă obiectivă.
Cred că ai punctat foarte bine problema compromisurilor. E important să găsesc un echilibru între a respecta îndrumările coordonatorului și a-mi păstra integritatea academică. Nu vreau să ajung să scriu o lucrare care nu mă reprezintă, dar nici nu vreau să mă cert cu el. E un echilibru delicat.
Încă o dată, mersi mult pentru sfaturi! Mă simt mai motivat să abordez problema acum. O să te țin la curent cu evoluția situației.
Salut Barbu. B!
Mersi mult pentru răspuns, m-a făcut să mă simt mai bine că nu sunt singurul care se confruntă cu asta. Ai dreptate, "specific" e un mod politicos de a spune că mă scoate din sărit un pic. 😀
Mă gândesc exact ce zici tu, să insist constructiv. Am și pregătit niște argumente suplimentare, cu referințe la niște articole care susțin abordarea mea
Salut Barbu. B!
Mersi mult pentru răspuns, mă bucur să aud că nu sunt singurul care se confruntă cu asta. "Eufemism" e un cuvânt bun, chiar așa e! Te scoate din zona de confort și începi să te îndoiești de propriile decizii.
Ai perfectă dreptate, nu vreau să transform discuția într-o ceartă. Am încercat să argumentez, dar simt că e ca și cum aș vorbi într-un perete. Poate că trebuie să fiu mai insistent, dar într-un mod mai structurat, așa cum zici tu. Mă gândesc să pregătesc un document scurt, cu argumentele mele, referințe bibliografice și o legătură clară cu obiectivele inițiale. Poate așa va fi mai ușor de înțeles punctul meu de vedere.
Ceea ce spui cu alte păreri e o idee bună. Mă gândeam la un profesor cu care am avut un curs similar și care mi-a fost mentor. Poate că o perspectivă neutră ar ajuta. Nu vreau să fac asta pe ascuns, dar poate că o discuție cu el înainte de următoarea întâlnire cu coordonatorul ar fi utilă.
Mă tem un pic să nu interpreteze asta ca pe o lipsă de respect sau ca pe o încercare de a "ocoli" autoritatea lui. Dar, sincer, prefer să pierd un pic de timp acum, încercând să clarific lucrurile, decât să ajung să regret mai târziu că am acceptat o abordare cu care nu sunt de acord.
Mulțumesc încă o dată pentru sfaturi! Mă simt mai încurajat știind că alții au trecut prin asta și au găsit soluții.