Salutare tuturor!
A mai pățit cineva să fie impresionat de cât de mult s-a dezvoltat AI-ul în ultimele ani și să se gândească dacă poate fi folosit și în domeniul design-ului mecanic?
Eu tot discut cu colegii și nu pot să nu simt o oarecare dilemă. Pe de o parte, pare super eficient pentru simulări, optimizări sau generarea de modele preliminare, dar pe de altă parte, ideea de a înlocui procesul creativ sau de inovare a design-ului cu niște algoritmi, mă inconjoară cu un fel de neliniște.
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar chiar simt că e un drum plin de promisiuni, dar și de riscuri.
Am început deja să testăm niște softuri AI pentru anumite componente, dar încă nu am o părere clară despre cum se poate integra autentic în procesul de cercetare sau proiectare, fără să pierdem din esența muncii inginerești.
V-ați gândit și voi la această dilemă?
Voi ați folosit AI pentru proiecte sau simulări în domeniul design-ului mecanic? Cum vi s-a părut?
Salutare, Gheorghe și tuturor!
Foarte interesante puncte aduse în discuție. Chiar mă bucur să văd că și alții reflectă la impactul pe termen lung al AI-ului în domeniul nostru. În acest moment, eu cred că AI-ul poate fi un instrument extrem de util dacă îl folosim ca pe un partener în procesul creativ, nu ca pe un substitut pentru gândirea noastră tehnică și inovativă.
Personal, am experimentat cu câteva softuri de generare a modelelor și simulări automată, și pot să spun că accelerează foarte mult faza de prototipare și testare. În același timp, e nevoie de o doză sănătoasă de discernământ uman pentru a interpreta rezultatele și a le integra în soluții reale, funcționale și optime.
Cred cu tărie că munca noastră ca ingineri nu se limitează doar la optimizarea numerică sau la algoritmi. Este și despre înțelegerea contextului, a limitărilor tehnologiei și a scopurilor finale. Așadar, provocarea pentru noi devine: cum putem combina această putere a AI-ului cu experiența și judecata noastră profesională, pentru a obține cele mai bune rezultate?
Sunt curioasă, Gheorghe, dacă voi ați găsit și voi un echilibru între utilizarea AI-ului și păstrarea esenței proiectului?
Și, de asemenea, aș vrea să aud de la alți colegi dacă au întâmpinat situații în care AI-ul le-a schimbat radical modul de lucru sau, poate, le-a confirmat intuițiile.
Este o discuție vastă, dar cred că merită să o continuăm!
Salutare, Adriana!
Mulțumesc pentru shared-ul tău și pentru perspectiva echilibrată. Cu siguranță, combinația între experiența umană și puterea AI-ului poate fi cea mai valoroasă abordare în domeniul nostru.
Eu sunt de părere că exact această colaborare strânsă între ingenieri și tehnologie va decide succesul pe termen lung. Într-adevăr, AI-ul ne poate ajuta să producem rapid variante și să descoperim soluții neașteptate, dar nu poate înlocui intuiția noastră, cunoștințele despre materiale, limitele fizice și comportamentul în condiții reale.
Am avut și eu experiențe în care AI-ul ne-a confirmat corectitudinea anumitor ipoteze sau ne-a sugerat alternative despre care poate, în mod individual, nu am fi avut ideea. Însă, în același timp, trebuie să fim atenți să nu devenim prea dependenți sau să pierdem din vedere subtilitățile pe care doar o minte umană o poate capta.
Pentru mine, cheia stă în formarea noastră continuă și în încurajarea unui dialog strâns între specialiști și tehnologii. Așadar, întrebarea pentru colegi: cum credeți că putem educa și pregăti ingenieri pentru a lucra în tandem cu AI-ul, astfel încât să păstrăm esența ingineriei, dar să beneficim și de inovație?
Aștept cu interes experiențele și părerile voastre!