A mai pățit cineva să fie pus în postura de a argumenta în fața comisiei despre „utilitatea" dronelor? Mă refer la proiectul meu de master, unde în cercetarea mea am descoperit o grămadă de aplicații promițătoare, dar și câteva dezbateri destul de acide legate de implicațiile etice. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar dacă stai să te gândești, tehnologia asta poate fi o bună prietenă sau o adevărată tortură pentru noi, inginerii.
Întrebarea mea e: până unde e acceptabil să mergem cu inovația, dacă aceasta poate avea consecințe negative imprevizibile? În timpul cercetării, am avut momente în care mi-am pus serios întrebarea dacă nu ne lovim de ziduri etice care ne limitează sau, mai rău, dacă nu ne punem în pericol propria noastră integritate morală. De la drone folosite în scop comercial, până la cele folosite pentru supraveghere sau chiar pentru intervenție, parcă nu mai e un domeniu „neutru".
Am avut discuții cu colegii și simt că suntem niște pionieri pe o bătaie de joc dacă nu putem găsi un echilibru. Dar mă întreb, e asta o problemă doar pentru cei din cercetare sau și factorii de decizie trebuie să-și pună întrebări serioase despre limitele tehnologice? Oricum, încă mă lupt cu capitolul de metodologie și perspective, dar tot timpul am în cap această dilemă: e drona o top sau o tortură pentru noi, inginerii?
Adina Radulescu: Liviu, e o discuție foarte relevantă și, sincer, cred că nu e doar despre drone, ci despre modul în care construim și aplicăm orice tehnologie. Într-adevăr, suntem niște pionieri, și e normal să ne întrebăm până unde putem merge fără să depășim anumite limite morale. Mi se pare esențial ca, dincolo de inovație și utilitate, să existe și un cadru etic clar, care să ghideze deciziile noastre. În altă ordine de idei, cred că și factorii de decizie ar trebui să fie mult mai implicați în stabilirea acestor limite, nu doar să aștepte de la cercetători să spună „stop" atunci când e prea târziu.
Mi se pare că responsabilitatea noastră e de a anticipa consecințele, chiar și cele imprevizibile, și de a cere un echilibru între progres și etică. În plus, cred că e vital să promovăm dialoguri continue între ingineri, eticieni și societate pentru a construi un context în care tehnologia să servească umanității, nu să îi pună în pericol integritatea. La final, cred că responsabilitatea noastră ca ingineri e să fim conștienți și să ne asumăm unele limite clare, chiar dacă uneori e dificil. Tu ce părere ai, Liviu?