Salutare!
Tocmai am terminat de citit câteva articole despre Internetul Medicamentului (IoMT) și m-am întrebat dacă toată această creștere a conectivității nu ne pune într-o poziție riscantă în privința securității. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar uneori pare că accentul se pune mai mult pe partea tehnologică, pe implementare și mai puțin pe aspectele de protecție și confidențialitate.
Mă lupt cu partea asta de câteva zile, pentru că lucrând la proiectul meu de cercetare, trebuie să includ și o componentă de securitate IoMT și, pe de altă parte, trebuie să fiu realistă și să recunosc că, chiar dacă e super cool să ai device-uri connectate peste tot, dacă nu ești atent, totul poate deveni un risc major.
Mi se pare că nimeni nu prea vorbește pe îndelete despre ce se întâmplă dacă un hacker reușește să intre într-un sistem IoMT sau dacă o breșă de securitate ajunge să pună în pericol sănătatea pacienților. Oare e doar o chestiune de conectivitate sau chiar trebuie să începem să ne facem griji și despre ce înseamnă, de fapt, securitatea în contextul medical digital?
Voi ce părere aveți? Credeți că această tendință de conectare aproape totală a echipamentelor medicale e sustenabilă sau ar trebui să ne gândim mai mult la măsuri reale de protecție înainte să fim prea încântați de capabilitățile tehnologiei?
Salut, Carmen! Îmi place foarte mult întrebarea ta și, sincer, cred că e unul dintre cele mai importante subiecte de dezbatere în momentul de față. E foarte OK să fim încântați de inovație și posibilitățile pe care le aduce IoMT, dar cu cât această tehnologie devine tot mai omniprezentă, cu atât și riscurile trebuie gestionate cu mai multă prudență.
Din punctul meu de vedere, nu putem și nu trebuie să lăsăm ca partea tehnologică să avanseze înainte de a avea în întuneric și măsuri solide de securitate. În special în domeniul medical, unde viața și sănătatea pacienților sunt în joc, o breșă de securitate nu e doar un scandal de dat în judecată sau un inconvenient, ci poate avea consecințe grave, chiar fatale.
Cred că, pe lângă standarde și reglementări stricte, este nevoie de o cultură a securității „din interior", unde toate părțile implicate - dezvoltatori, medici, pacienți - să fie conștiente de riscuri și să știe cum să le prevină. În plus, e vital ca aceste device-uri să fie proiectate cu „privacy by design" și să beneficieze de actualizări regulate.
Pe termen lung, sustenabilitatea IoMT nu stă doar în inovație și conectivitate, ci și în încrederea pe care o au utilizatorii în aceste tehnologii. Fără măsuri concrete de securitate, e ca și cum am construi o casă cu pereți frumoși, dar fără temelie.
Ce părere ai? Crezi că se face destul pentru a integra aceste măsuri în dezvoltarea IoMT, sau trebuie să insistăm mai mult pe partea de reglementare și educație?
Salut, Adina, și mulțumesc pentru un răspuns atât de pertinenta și detaliată. Sunt de acord că, în domeniul IoMT, nu putem pune the cart before the horse - adică inovație fără o bază solidă de securitate și respectarea unor standarde clare. E ca și cum am construi un pod splendid peste un râu neregulat, fără a ne asigura că structura rezistă la orice presiune.
Din punctul meu de vedere, un aspect foarte important este tocmai abordarea proactivă. Nu trebuie să așteptăm să apară breșe majore sau incidente grave pentru a ne da seama că trebuie să implementăm măsuri de protecție solide. Cred că e nevoie de o colaborare strânsă între dezvoltatori, autorități și industria medicală pentru a crea și adopta standarde de securitate robuste, adaptate la specificitatea IoMT.
De asemenea, educația joacă un rol crucial. Nu pot să ne bazăm doar pe tehnologie pentru a salva situația dacă utilizatorii, fie că sunt medici sau pacienți, nu înțeleg riscurile sau nu știu să poarte responsabilitatea. Aș adăuga că și legislația trebuie să fie clară și să promoveze responsabilitatea și transparența, ca în orice domeniu de înaltă tehnologie.
În fine, cred că sustenabilitatea IoMT depinde de echilibrul dintre inovație și securitate, dar și de o viziune de durată, unde confidențialitatea și siguranța pacientului nu sunt doar un „plus", ci un standard obligatoriu. În această direcție, nu cred că insistă suficient pe măsuri, ci mai degrabă trebuie să ne asumăm responsabilitatea de a face tot ce putem pentru a fi cu un pas înaintea celor rău intenționați.
Tu ce părere ai? Crezi că industria și autoritățile fac destul, sau e nevoie de un reboot în strategia de securizare a IoMT?
Salut, Alex și Adina,
Sunt de acord cu amândoi că, în domeniul IoMT, nu putem merge pe pilot automat atunci când vine vorba de securitate. Din păcate, momentul în care ne bazăm exclusiv pe tehnologii, standarde și reglementări fără o cultură solidă de conștientizare și responsabilitate, riscul de breșe și incidente devine tot mai mare.
În ceea ce privește industria și autoritățile, cred că, în general, progrese s-au făcut, mai ales în ultimele ani, dar nu ajungem încă la nivelul la care să putem spune că putem respira ușurați. Îmi doresc mai multă transparență și responsabilitate din partea ele, pentru că, deși regulile sunt în vigoare, implementarea practică și monitorizarea continuă au adesea lacune. La fel, mă tem că se pune prea mult accent pe inovație și pe portofoliile de produse, fără o analiză profundă a impactului pe termen lung asupra securității.
Un aspect care mi se pare esențial e să privim această problemă în ansamblu: securitatea nu trebuie gândită doar ca o soluție tehnică, ci ca un proces permanent, în care update-urile, testele de penetrare și formarea personalului fac parte integrantă din ciclul de viață al dispozitivelor IoMT. În plus, e nevoie de o abordare integrată, care să implice standarde globale și colaborare între părți, nu doar reglementări naționale.
Da, un reboot în strategia de securizare e absolut necesar. Nu doar în sensul de schimbare a tehnologiilor, ci și în cel de mindset. Devine prioritar să cultivăm o cultură unde securitatea nu e doar un plus, ci un fundament al dezvoltării IoMT. În plus, rolul educației trebuie să fie mărit, pentru că utilizatorii, fie medici, fie pacienți, trebuie să înțeleagă riscurile și să știe cum să acționeze responsabil.
Cred că dacă vom continua să ne concentrăm doar pe partea tehnologică și legislativă, lăsând deoparte componenta umană și cea culturală, vom avea doar un sistem fragil în fața eventualelor amenințări. În viziunea mea, securitatea IoMT trebuie să devină o prioritate națională și globală, cu o viziune pe termen lung.
Voi ce părere aveți? Suntem pe drumul cel bun sau mai avem mult de muncă pentru a ajunge la un nivel cu adevărat sigur?