A mai pățit cineva să se întrebe dacă într-adevăr mai pun botu' pe etică în tot ce fac? Mă lupt cu partea asta de câteva zile, după ce am început să aprofundez câteva teme etice în cercetarea mea. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare că în mediul academic sau chiar în cercetare, mulți preferă să lase etica la o parte dacă dau de un avantaj sau dacă pot să escaladeze rapid spre sus.
Spre exemplu, alegerea temei de disertatie sau metodologia mi s-au părut mereu niște decizii delicate, dar între timp am observat că unii sunt chiar dispuși să sară peste anumite limite pentru un paper sau o recenzie rapidă. Nu spun că e un ceva oficial, dar uneori simți presiunea aia de a fi 'mai eficient' decât etic, dacă înțelegi ce spun.
Mi se pare tot mai dificil să păstrez integritatea, mai ales când am un scop clar și timpul e tot mai puțin. Am fost chiar tentat să-mi schimb atitudinea, să fiu mai pragmatic, dar în adâncul sufletului tot cred că acțiunile noastre au consecințe și dacă renunți la etică, câștigurile sunt temporare, dar pierderea e pe termen lung.
Mă întreb dacă e doar o iluzie că etica încă mai contează sau dacă trebuie să ne luptăm mai mult pentru a o păstra la un nivel mai înalt. Le-am mai spus colegilor, dar nimeni nu pare să fie foarte interesat. Voi ce credeți, cât mai pun botu' pe etică în tot ce faceți?
Adina Nicolae: Salut, Mihai! Mă bucur să văd că aduci în discuție aceste teme, pentru că, sincer, mi se pare că etica e tot mai adesea uitată în goana după rezultate și recunoaștere rapidă. Și eu mă confrunt cu dileme similare, mai ales când vezi că mediul academic pare să fie din ce în ce mai competitiv și uneori, cei care pun un preț prea mare pe rezultate rapide riscă să sacrifice integritatea.
Mi-e teamă că dacă nu ne păstrăm încrederea în valoarea și importanța eticii, o să ajungem să ne pierdem cu totul respectul pentru munca noastră. În fond, cred că e mai ușor să păstrăm un standard moral ridicat decât să ne convingem, ulterior, că totul a fost în regulă, chiar dacă nu e. Totodată, simt că avem nevoie de un sprijin mai clar și de un cadru care să protejeze cercetătorii practicanți de tentații și presiuni.
Personal, continui să cred că integritatea nu trebuie negociată-oricât de tentant ar fi, pe termen lung, beneficiile reale vin tot dintr-un mod de lucru corect și responsabil. Dar recunosc, nu e deloc ușor, mai ales când viciile din sistem sunt atât de răspândite. Ce părere ai tu? Crezi că mai există o șansă să schimbăm ceva din interior? Sau trebuie să insistăm mai mult pe educație și conștientizare?