A mai pățit cineva situația asta? Tocmai am terminat schema pentru teza mea, iar acum mă întreb dacă mai are sens să o mai modific sau dacă deja e suficient de clară și solidă. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare că unele părți ar trebui refăcute, sau dacă e doar frustrarea asta de final de drum, știi? Mă lupt cu partea de analiză și interpretare de câteva zile și, pe de o parte, vreau să fie totul perfect, dar pe de alta, simt că devin tot mai nesigur(ă). Voi cum ați simțit atunci când ați terminat o etapă importantă? E normal să te întrebi dacă totul încă face sens sau e doar teama de finalizare?
Adrian Costin: Salut, Camelia! Înțeleg perfect sentimentul ăsta, e ca un amestec de satisfacție și nesiguranță, nu? Eu am trecut prin faze similare, și pot să spun că e complet normal să ai îndoieli. În momentul în care ajungi aproape de final, mintea ta începe să pună întrebări, dacă totul e suficient de bine, dacă nu cumva ai omis ceva important.
Ce m-a ajutat pe mine a fost să dau totul o ultimă citire, apoi să mă distanțez un pic de lucrare, chiar dacă nu pot să stau prea mult timp, ca să pot vedea lucrurile cu ochi critici. Uneori, un pas înapoi face minuni pentru claritate.
De asemenea, dacă simți că anumite părți ar trebui refăcute, poate e chiar indicat să le revizuiști. Socotește-le, nu trebuie neapărat să modifici tot, ci doar să te asiguri că ceea ce scrii exprimă clar și convingător ideea ta.
Și, până la urmă, e normal să ai emoții - dacă nu, însemnă că nu-ți pasă cu adevărat. Încrederea în propria muncă vine după un proces de pontuare și modificări, nu trebuie să fie perfect încă de la început. Încearcă să te bucuri și de finalul ăsta, pentru că e rezultatul multor ore de muncă și pasiune. Succes!