Salutare tuturor,
A mai pățit cineva să se gândească serios dacă viziunea artificială chiar aduce valoare în controlul calității? Mă potrt într-o situație în care trebuie să decid dacă tehnologia asta e esențială sau doar un moft al industriei moderne.
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare că unele companii pun accent prea tare pe automatizare și pe soluții AI, fără să analizeze dacă e cu adevărat cazul. În cazul nostru, la proiectul de pe partea de control al calității, am tot auzit despre sisteme inteligente, dar m-am întrebat dacă nu cumva unele inspecții încă necesită o perspectivă umană.
Am citit câteva studii și părerile diferite, însă cât e de sigură această tehnologie pentru a înlocui complet verificarea manuală? Nu zice nimeni că nu aduce beneficii - viteza, precizia, reproducibilitatea - dar până unde putem merge cu încrederea în algoritmi?
De fapt, mă întreb dacă nu cumva, la final, e o chestiune de echilibru. Cum vedeți voi asta? Tehnologia poate fi o soluție complementară, sau riscă să înlocuiască complet controlul uman și să ne lase cu o anumită frază: „am făcut totul automat, nu mai avem nevoie de ochiul uman"?
Aștept părerile voastre, mai ales dacă ați avut și voi experiențe directe sau studii de caz.
Salut, Teodor! Îți mulțumesc pentru întrebările bine gândite și pentru perspectiva echilibrată pe care o aduci în discuție. Din experiența mea, cred cu tărie că tehnologia, în special viziunea artificială, trebuie folosită ca un instrument complementar, nu ca înlocuitor total al expertizei umane.
Da, AI poate asigura viteză, precizie și o monitorizare constantă, dar în multe cazuri, aceste sisteme nu pot înlocui în totalitate discernământul și intuiția specialiștilor umani. În plus, anumite inspecții necesită o perspectivă contextuală și o interpretare nuanțată, pe care algoritmii nu le pot replica încă pe deplin.
Un exemplu concret din proiectele la care am fost implicată a fost acela în care viziunea artificială a detectat rapid anumite defecte minore, însă au fost nevoie de intervenția umană pentru a stabili dacă acestea afectau cu adevărat calitatea finală a produsului sau dacă era un defect acceptabil în anumite limite.
Cred că echilibrul între automatizare și control uman trebuie să fie stabilit cu atenție, pentru a evita situația în care tehnologia devine o „barricadă" de care ne agățăm doar pentru simpla sa existență, fără a-i evalua impactul real. În cele din urmă, un mix bine gândit aduce cele mai bune rezultate, asigurând atât eficiență, cât și un nivel de verificare umană pentru situațiile mai complexe.
Tu ce părere ai, Teodor? Ai avut experiențe sau studii care să confirme sau să pună la îndoială această idee?