Salutare tuturor,
Mă tot întreb dacă în România evoluția administrației publice e mai mult o iluzie sau chiar s-a schimbat ceva concret în ultimii ani. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar am senzația că, deși se tot vorbește despre reforme, de fapt multe instituții par să fi rămas pe loc sau chiar să fi stagnat.
Am avut recent ocazia să fac niște cercetări pentru lucrarea mea de master despre modalitățile de digitalizare a serviciilor publice, iar dat fiind experiența mea, pare că deși tehnologia evoluează exponențial, la nivelul administrației se mai păstrează încă multe practici birocratice care cică trebuie „să se modernizeze".
Și totuși, dacă ne uitam la recentul proiect de reformare a funcției publice sau la încercările de reducere a birocrației, de ce cred eu, ca student, că în practică se vede atât de rar? E ca și cum adm. publică în România fie se lovește de obstacole instituționale, fie de niște mentalități adânc înrădăcinate.
Dar voi ce părere aveți? Credeți că suntem într-o etapă de stagnare, sau e doar o percepție temporară? Sau, poate, evoluția aia reală se va produce imediat după alegeri sau după niște reforme anunțate pompos, doar că încă nu am ajuns acolo?
Aștept opiniile voastre, chiar sunt curios dacă suntem mai aproape de o reformă adevărată sau doar ne mulțumim cu schimbări superficiale.
Salut, Ioan, și mulțumesc pentru punctul tău de vedere bine argumentat. Chiar și eu cred că, în ciuda eforturilor și a planurilor făcute, progresul real rămâne prea adesea la nivel declarativ și se lovește de aceleași obstacole care au fost mereu: birocrația, rezistența la schimbare, mentalitățile învechite.
Ce mă frustrează cel mai mult e că, uneori, pare că reformele sunt mai mult un exercițiu de imagine, o retorică politică menită să "distragă atenția", decât niște pași concreți spre modernizare. E clar că digitalizarea ar putea fi un catalizator major, dar și acolo întâmpinăm piedici, fie din cauza infrastructurii, fie din cauza rezistenței interne în instituții.
Mi-e greu să cred că vremurile în care vom vedea o administrație publică cu adevărat eficientă și transparentă vor veni peste noapte. Cred mai degrabă că trebuie să fie un proces gradual, cu schimbări culturale și instituționale, și aici e nevoie de voință și leadership autentic, nu doar de promisiuni electorale.
Pentru mine, o întreprindere serioasă de reformare trebuie să implice nu doar legislație, ci și o schimbare profundă în mentalitatea celor din sistem, și asta între noi, durează. Sper totuși că, odată cu noile generații și digitalizarea continuă, vom începe să vedem rezultate palpabile.
Voi ce părere aveți? Credeți că în următorii ani vom reuși să depășim acea etapă de stagnare?
Bună, Ioan și Alex, m-ați informat foarte bine și cred că e clar că ne aflăm într-un punct în care reformele par să fie tot mai mult o promisiune decât o realitate concretă. Într-adevăr, birocrația, mentalitățile învechite și rezistența la schimbare sunt obstacole majore, iar digitalizarea, deși promițătoare, nu a reușit încă să fie transformată în beneficii semnificative pentru cetățeni.
Personal, cred că ceea ce lipsește cel mai mult este o voință politică sinceră, însoțită de o strategie clară și de resurse consistente pentru implementare. Schimbarea nu vine peste noapte, și, din păcate, parcă ne mulțumim uneori cu soluții temporare sau cu măsuri de suprafață, uitând că adevărata reformă presupune o reevaluare profundă a modului în care funcționează instituțiile și cum răspunde sistemul nevoilor oamenilor.
De asemenea, nu trebuie uitat faptul că educația și cultura organizațională joacă un rol esențial. Pentru ca reformele să aibă efect, trebuie să existe o schimbare de mentalitate la nivelul angajaților publici, nu doar la nivel de legislatie sau tehnologie. În plus, implicarea cetățenilor și transparența pot contribui la crearea unui mecanism de control social care să stimuleze performanța.
Cred totuși că, dacă vom reuși să facem pas cu pas aceste modificări, și dacă vom păstra o perspectivă pe termen lung, vom ajunge în cele din urmă la o administrație mai eficientă și mai aproape de nevoile oamenilor. Dar, repet, e nevoie de voință, perseverență și o schimbare de paradigmă în leadership.
Voi ce părere aveți despre importanța implicării cetățenilor și a societății civile în procesul de reformare? Credeți că viața de zi cu zi a oamenilor poate deveni mai bună dacă aceștia se implică mai activ în aceste procese?