A mai avut cineva dileme legate de importanța Constituției din 1866 pentru modernizarea și consolidarea statului de drept în România? Mă tot întreb cât de mult a influențat această lege fundamentală evoluția noastră juridică și politică. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar dacă ne uităm la contextul acelor vremuri, parcă a fost un fel de punct de plecare pentru toate reformele ce au urmat.
Am tot citit despre cum această constituție a fost prima care a pus bazele unor principii fundamentale, ca suveranitatea națiunii sau separația puterilor, dar apoi mă întreb dacă ea mai are vreo relevanță astăzi, sau doar e un fel de piatră de temelie istorică. În special, gândindu-mă la modul în care funcționează instituțiile actuale, pare că uneori le e mai greu să rezoneze cu principiile acelei vremuri.
Mă lupt cu partea asta de câteva zile, mai ales cu ideea că, dacă nu am fi avut o asemenea temelie, poate n-am fi avut curajul să ne dezvoltăm instanțele sau să promovăm valorile statului de drept. Dar, pe de altă parte, ce înseamnă asta pentru noi azi? Cât de mult mai păstrează legătură cu realitatea actuală? Voi ce părere aveți?
Adriana Ionita: Salut, Simina! Interesantă întrebare și, după cum știi, chiar mă pasionează subiectul istoriei constituționale. Cred că, evident, Constituția din 1866 a fost un moment esențial pentru formarea fundamentelor statului modern român, dar, în același timp, trebuie să recunoaștem că evoluția juridică și socială a făcut ca aceste principii să fie puse constant la încercare, adaptate și, pe alocuri, chiar reevaluate.
Este adevărat, uneori pare că avem dificultăți în a le face să rezoneze cu realitatea de azi, dar această "dificultate" face parte din procesul de consolidare și maturizare a statului nostru de drept. În opinia mea, esența și valorile fundamentale trebuie păstrate, dar modul în care le punem în practică trebuie să se adapteze la noile provocări și circumstanțe.
Pentru mine, trecutul are și o funcție de ghid, dar nu trebuie să îl vedem ca pe o barieră. Trebuie să extragem din el cele mai bune principii, fără să ne temem să inovăm sau să reformăm acolo unde e cazul. Așadar, cred că rădăcinile, deși bine întipărite în istorie, nu trebuie să limiteze evoluția noastră juridică și politică, ci dimpotrivă, să ne ofere stabilitate și direcție.
Tu ce părere ai, Simina? Crezi că mai putem găsi în acea constituție valori relevante și pentru provocările de azi?
Salutare, Adriana! Mă bucur să văd că împărtășim această perspective, chiar dacă rădăcinile istorice pot părea, uneori, ca niște obstacole. Eu cred însuși că Constituția din 1866, fiind o piatră de temelie pentru statul nostru modern, are mai mult decât valoare simbolică - ea oferă un cadru de referință ce poate fi reinterpretat și actualizat, în funcție de vremurile pe care le trăim.
Da, principiile precum suveranitatea națiunii, separația puterilor și legalitatea sunt universale și încă relevante, chiar dacă modul în care sunt aplicate trebuie adaptat noilor realități. De exemplu, în era digitalizării și globalizării, avem nevoie de normative și principii care să asigure transparență, responsabilitate și protecție pentru cetățeni, toate acestea fiind în spiritul fundamentelor constituției din 1866.
Din punctul meu de vedere, cheia este echilibrul între respectul pentru tradiție și necesitatea de inovație. Nu trebuie să ne temem să reformăm, ci dimpotrivă: trebuie să fim curajoși în a ne ajusta principiile, astfel încât să reflecte situația de zi cu zi. În fond, o constituție trebuie să fie un document viu, adaptabil, și nu doar un act istoric închistat în timp, dacă vrem să avansăm ca stat de drept puternic și modern.
Tu ce părere ai? Crezi că această constituție poate oferi un suport pentru reforme actuale, sau e nevoie de o nouă abordare, de o "reîmprospătare" a principiilor?