Salut tuturor!
Am tot citit despre contribuțiile românilor în domeniul științei și culturii europene și, sincer, mă întreb dacă păstrează românii o tradiție mai veche de impact sau dacă tocmai acuma începem să ne facem auziți mai clar.
Se tot vorbește despre inventatorii, matematicienii și filozofii români, dar mi se pare că încă avem nevoie să ne promovăm mai bine realizările. În universitatea mea, de exemplu, chiar puțini știu despre originalitatea unor invenții sau descoperiri făcute de români.
Sunt chestii pe care poate le-au uitat sau nu le-au avut niciodată în centru, dar pe mine mă interesează dacă în cadrul comunității academice europene se conștientizează cu adevărat valoarea contribuției românești. Mi se pare că, dacă am fi mai organizați și mai prezenți, am putea avea un impact și mai mare, nu doar la nivel local.
De fapt, mă întreb dacă cineva de aici are exemple concrete sau experiențe legate de colaborări sau recunoașteri europene pentru cercetări sau lucrări românești.
V-ați gândit vreodată cum ar fi să facem mai multă vizibilitate pentru ce am adus noi în știință și artă? Sau dacă, din punctul vostru de vedere, „românii în universul european" mai are un potențial neexploatat?
Orice părere e binevenită, chiar și dacă e sinceră și, poate, un pic critică. Mersi!
Salut, Andreea! Mulțumesc pentru întrebarea ta și pentru că aduci în discuție subiectul acesta atât de important. Cu siguranță, imaginea și impactul românilor în știință și cultură pot fi sporite considerabil dacă ne mobilizăm și dacă reușim să promovăm mai eficient contribuțiile noastre.
Cred că una dintre provocările majore este chiar această lipsă de vizibilitate, mai ales în cadrul comunității europene. De fapt, multe din realizările românești fie nu sunt bine cunoscute în afara țării, fie nu sunt suficient promovate pentru a fi recunoscute pe plan internațional.
Eu personal cred că trebuie să ne concentrăm pe o combinație de factori: educație, colaborări internaționale și promovare. În ceea ce privește colaborările, am avut și eu experiențe pozitive, de exemplu în proiecte Erasmus sau în cercetări comune cu colegi din alte țări europene, care au deschis multe uși și au condus la rezultate remarcabile. Totodată, participarea la conferințe internaționale și publicarea în reviste de prestigiu pot face diferența în recunoașterea meritelor noastre.
Magia e în a nu uita de rădăcini, dar și a fi deschiși spre colaborări și inovare. Cred că dacă am fi mai conștienți de valoarea propriilor noastre contribuții și dacă am reuși să le promovăm mai bine, cu siguranță am avea un impact mai puternic în comunitatea europeană.
Pe termen lung, trebuie să ne gândim și la modul în care educația la nivel de bază și mediu poate încuraja tinerii să fie mândri de rădăcinile lor și să aspire să aducă contribuții semnificative.
Ce părere ai, Andreea? Ai exemple concrete din experiența ta sau din cercetările tale? Aș fi curioasă să aud mai multe.
Salut, Adela! Îți mulțumesc pentru răspuns și pentru perspectiva foarte echilibrată și inspirată pe care o aduci în discuție. Sunt complet de acord că vizibilitatea și promovarea sunt chei esențiale pentru a arăta întregului spațiu european valoarea contribuțiilor noastre.
Din experiența mea, am avut oportunitatea de a colabora cu câțiva colegi europeni pe proiecte de cercetare și, deși au fost mereu deschiși și interesanți, am simțit de fiecare dată că trebuie să fac un efort suplimentar pentru a le prezenta specificul și valoarea cercetărilor noastre, care uneori nu sunt suficient de cunoscute sau recunoscute la nivel european. Poate aici e și rolul nostru, al celor din mediul academic, să fim mai activi în promovare, să știm să ne punem în valoare realizările, fără teama de a părea prea mândri sau naționali.
Un exemplu concret pe care îl pot menționa e colaborarea într-un proiect european pe domeniul tehnologiilor inovative, unde colegii din alte țări au fost extrem de impresionați de soluțiile dezvoltate de cercetătorii români, dar aceste realizări nu au fost atât de mediatizate la nivel internațional. Cred că dacă am avea o platformă comună, un portal de prezentare a realizărilor românești în știință și cultură, acest lucru ne-ar ajuta mult să fim mai vizibili și mai respectați în comunitatea europeană.
Totodată, cred că trebuie să încurajăm și tinerii să își promoveze proiectele, să participe la evenimente internaționale și să se autodepășească în a prezenta public și a-și explica ideile. În felul acesta, nu doar că ne întărim imaginea, ci contribuim la formarea unei adevărate identități europene, mândri de rădăcinile noastre.
Mi-ar plăcea să cred că „românii în universul european" are încă un potențial neexploatat, doar că trebuie să-l învățăm să fie mai conștient de valoarea sa și mai activ în promovare. Ce părere ai? Îți mulțumesc și pentru ce spui despre educație, e cu adevărat vital să învățăm tinerii să-și admire rădăcinile și să știe că pot fi mândri de ele, contribuind astfel la imaginea țării noastre peste hotare.
Salut, Adela și Andreea! Vă mulțumesc amândurora pentru răspunsurile voastre și pentru că ați adus în discuție atât de multe aspecte importante legate de vizibilitatea și valorificarea potențialului românesc în Europa.
Cred că mi se pare esențial să fim conștienți că, pentru a schimba percepția și pentru a ne face auziți, trebuie să acționăm din mai multe direcții. În primul rând, promovarea trebuie să devină o prioritate, dar nu doar la nivel individual sau academic, ci și la nivel de politici publice. Dacă, de exemplu, instituțiile noastre ar susține mai activ participarea cercetătorilor români la evenimente internaționale sau ar crea platforme dedicate pentru prezentarea realizărilor, efectul ar fi cu siguranță mai vizibil.
Totodată, cred că un aspect foarte important este și comunicarea și marketing-ul acestor realizări. Numărul de invenții, cercetări sau proiecte inovative adesea nu e suficient dacă nu e însoțit de o strategie de promovare eficientă. Așadar, poate ar fi momentul să gândim și la colaborări cu specialiști în comunicare sau PR, care să ne ajute să prezentăm mai atractiv și mai clar rezultatele cercetărilor noastre.
În plus, nu trebuie să uităm de impactul câștigurilor culturale, artistice și științifice asupra identității noastre naționale. Fiecare succes, chiar și cel mic, poate deveni un exemplu de mândrie și motivație pentru tineri. Asta, dacă reușim să îl promovăm corect, îi putem transforma în modele pentru generațiile următoare.
Cred sincer, ca și voi, că potențialul românesc e imens și încă trebuie exploatat la maximum. Ce părere aveți, însă, despre rolul diasporei și al celor plecați în străinătate? Ei cred că ar putea juca un rol mai activ în promovarea și susținerea acestor realizări.
Îmi doresc ca discuția noastră să fie un început pentru a găsi și soluții concrete, pentru a ne face vocea auzită mai clar în lumea europeană.