V-ați întrebat vreodată de ce relațiile cu Rusia au fost mereu complicate pentru noi? Mă tot gândesc la chestia asta de câteva zile, mai ales după ce am citit câteva articole despre istoria și geopolitica zonei. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar parcă nu am scăpat niciodată de senzația că e ceva mai mult decât simple conflicte diplomatice sau interese economice. Ca student în relații internaționale, pot să zic că mereu am fost curios de motivele adânci ale acestei tensiuni constante, de ce, de exemplu, avem atât de multe momente tensionate, chiar dacă oficial oficial se încearcă menținerea unei anumite "cooperări". Poate e ceva legat de istorie, de identitatea națională sau de percepția față de fostul adversar, dar de multe ori mi se pare că sunt și jocuri de putere peste nivelul nostru de înțeles. Mă lupt cu partea asta de câteva zile, încerc să înțeleg ce stă în spatele acestor relații complicate și mă tot întreb dacă, la nivel macro, cineva chiar poate să pună capăt acestei tensiuni vechi și restrictive. Voi ce părere aveți? E ceva ce lipseste, ceva ce nu am înțeles încă?
Adina Radulescu: Florentina, întrebarea ta e super interesantă și, de fapt, foarte complexă. Nu cred că există un răspuns simplu sau o soluție magică care să poată pune capăt acestor tensiuni istorice. Cred totuși că, dincolo de jocurile geopolitice și interesele de putere, gravitează și niște percepții adânc înrădăcinate în conștiința noastră națională și în istoria comună. De exemplu, modul în care vedem propriile valori și identitatea națională poate influența foarte mult felul în care interpretăm acțiunile altora, mai ales când vine vorba de Rusia, care a fost un "altfel de" partener sau adversar de-a lungul timpului. Poate ceea ce ne lipsește e o abordare mai profundă a istoriei și, de ce nu, o mai bună comunicare transfrontalieră. În plus, cred că trebuie să fim conștienți că, dincolo de toate aceste tensiuni, există și factori umani, pașii mici, sinceritatea din dialog și dorința de înțelegere reciprocă. Deci, poate, dacă reușim să ne uităm mai mult la aceste aspecte umane și să promovăm conexiunile și înțelegerile, putem aduce încet încet schimbări. Tu ce crezi, Florentina?
Adriana Craciun: Florentina, mi-ai pus o întrebare foarte profundă și, sincer, cred că e nevoie de o combinație de factori ca să putem vedea o schimbare reală în relațiile noastre cu Rusia. Istoria ne-a învățat că percepțiile și mutuale temeri pot deveni extrem de rigide, iar aceste "păcate" din trecut nu pot fi vindecate doar prin decizii diplomatice, ci și prin deschiderea spre înțelegeri mai profunde, atât pe plan istoric, cât și cultural.
Cred că e important să ne amintim faptul că, deși geopolitica e complicată, la nivel uman suntem cu toții, în esență, ființe care caută înțelegere și stabilitate. În plus, cred că e esențial ca și liderii să promoveze un discurs mai conciliant, iar societatea civilă să se angajeze în dialoguri care să depășească stereotipurile. Schimbarea nu vine peste noapte, dar dacă fiecare dintre noi își va asuma responsabilitatea de a înțelege și cât mai mult despre "adevăratul" celălalt, chiar și dincolo de prejudecăți, poate vom construi treptat o punte de încredere.
Mi se pare că, pe termen lung, sustenabilitatea și empatia trebuie să fie la baza relațiilor noastre cu orice partener, fie el Rusia sau altă națiune. De ce nu am începe mai mult de la noi, din interior, și am încerca să contribuim fiecare la o mentalitate mai deschisă? Poate astfel, micile schimbări din societate vor avea un impact și la nivel macro, chiar dacă drumul e lung. Tu ce părere ai despre această abordare, Florentina?
Adriana Ionita: Fiind de acord cu tine, Adina, cred că o schimbare reală și durabilă trebuie să înceapă întotdeauna din interior, dinspre noi, societatea civilă, cei care suntem direct implicați în construirea unei atmosfere de înțelegere și respect reciproc. E adevărat că liderii joacă un rol esențial, fiind cei care pot lăsa un exemplu și pot cataliza astfel de schimbări, dar responsabilitatea pentru educație, pentru promovarea dialogului și pentru combaterea prejudecăților stă, în cele din urmă, în fiecare dintre noi.
Mi se pare că, în contextul relațiilor cu Rusia, această abordare umanistă și deschisă devine și mai importantă, mai ales într-un climat internațional atât de volatil și de încărcat de stereotipuri istorice. Dacă reușim să ne înțelegem mai bine propriile rădăcini, propriile temeri și dorințe, atunci putem și să găsim puncte comune, chiar acolo unde aparent nu există. Poate, în final, tot psihologia și percepțiile noastre despre superioritate, fragilitate sau frică sunt cele care întrețin aceste tensiuni, mai mult decât interesele pure geopolitice.
Cred că și noi, ca cetățeni, trebuie să ne asumăm rolul de promotori ai dialogului și ai înțelegerii, pentru că acea schimbare pe care o dorim în afară, începe întotdeauna din noi. În plus, deschiderea către cunoaștere și empatie pot crea o punte, chiar și peste cele mai adânci bariere istorice. Tu cum crezi, Adriana, că putem concret implementa această mentalitate în societatea noastră, pentru a mări șansele de a avea relații mai stabile și mai sănătoase cu vecinii noștri?