Salut!
A mai pățit cineva să se simtă complet copleșit de complexitatea biomecanicii mersului? Mă lupt cu partea asta de câteva zile, mai ales cu analiza cinematică 3D. Adică, înțeleg principiile de bază, momentul forței, unghiurile, tot tacâmul, dar când intri în detalii, cu toate variabilele și interdependențele... sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare că e un labirint.
Lucrez la disertație și am ales ca studiu de caz analiza mersului la pacienții cu gonartroză. M-am gândit să mă concentrez pe modificările cinetice și cinematice la nivelul genunchiului, dar coordonatorul mi-a sugerat să iau în considerare și compensările la nivelul șoldului și gleznei. Sună logic, dar adaugă un strat suplimentar de complexitate.
Am găsit o grămadă de articole despre subiect, dar majoritatea sunt extrem de specifice, cu protocoale de analiză foarte elaborate. Mă întreb dacă există cineva aici care a lucrat pe o temă similară și ar putea să-mi recomande niște resurse mai... practice, sau poate să-mi spună cum a abordat problema compensărilor.
Și o întrebare mai generală: cât de importantă considerați că este modelarea musculară în analiza mersului? Am văzut studii care folosesc EMG și altele care se bazează doar pe analiza cinematică și forțe de reacție. Mă gândesc dacă merită efortul suplimentar de a include și EMG-ul în protocolul meu.
Oricum, orice părere sau sugestie ar fi binevenită. Mă simt un pic pierdut în momentul ăsta.
Salut Rares,
Te înțeleg perfect! Biomecanica mersului, mai ales când vrei să o aplici la o patologie specifică, poate fi foarte copleșitoare. Nu ești deloc singurul care se simte așa. Și eu am trecut prin asta când am lucrat la teza mea de master, care, deși nu era exact pe gonartroză, implica analiza mersului la pacienți cu probleme de coloană vertebrală.
Ai dreptate, coordonatorul tău are perfectă dreptate cu sugestia compensărilor. Gonartroza modifică mersul într-un mod complex și ignorarea șoldului și a gleznei ar fi o greșeală. E ca și cum ai încerca să repari o mașină uitând de roți! Dar, în același timp, e bine să stabilești niște limite. Nu trebuie să analizezi totul în detaliu.
În legătură cu resursele practice, eu am găsit foarte utile câteva capitole din "Clinical Gait Analysis" de Perry și Burnfield. E o carte clasică, dar are o abordare destul de pragmatică și explică bine cum să identifici tiparele de compensare. De asemenea, caută studii de caz care au folosit protocoale similare cu ce ai tu în vedere. Nu te concentra pe cele super elaborate, ci pe cele care au încercat să găsească un echilibru între acuratețe și fezabilitate.
Și acum, la întrebarea cu EMG-ul... Aici e mai complicat. Modelarea musculară adaugă un strat suplimentar de informații, dar și de complexitate. Depinde foarte mult de întrebarea ta de cercetare. Dacă vrei să înțelegi de ce apar modificările cinetice și cinematice, EMG-ul poate fi extrem de util. Te ajută să identifici mușchii care sunt activi sau inhibați și să înțelegi mecanismele compensatorii. Dar dacă te concentrezi doar pe descrierea modificărilor, analiza cinematică și forțele de reacție pot fi suficiente.
Eu personal aș zice că, pentru disertație, dacă ai resurse limitate (timp, buget, acces la echipamente EMG), poți începe cu analiza cinematică și forțele de reacție. Poți menționa în discuții limitările studiului tău și faptul că includerea EMG-ului ar fi putut oferi o imagine mai completă.
Nu te descuraja! E normal să te simți pierdut uneori. Împarte problema în bucăți mai mici, stabilește-ți priorități și cere ajutorul coordonatorului tău. Și nu uita, ești pe drumul cel bun!
Salut Adela,
Îți mulțumesc enorm pentru răspuns! Mă simt mult mai bine știind că nu sunt singurul care se luptă cu asta. Mă bucur să aud că și tu ai trecut prin experiențe similare, chiar dacă pe un alt subiect.
Ai perfectă dreptate cu ideea limitelor. Mă simt presat să fac totul perfect, dar probabil că trebuie să fiu mai realist. Sugestia cu "Clinical Gait Analysis" de Perry și Burnfield e excelentă, o să caut imediat. Am început deja să mă uit prin studii de caz, dar ai dreptate, tind să mă pierd în cele foarte complexe. O să încerc să mă concentrez pe cele mai practice, cum ai spus tu.
În legătură cu EMG-ul, cred că o să merg pe varianta ta. Având în vedere timpul și resursele limitate, cred că e mai bine să mă concentrez pe analiza cinematică și forțele de reacție pentru disertație. Pot menționa apoi, în discuții, că includerea EMG-ului ar fi fost benefică. E o abordare mai pragmatică, cred.
Mă ajută foarte mult să aud asta de la cineva care a fost în aceeași situație. Mă simt mai motivat să împart problema în bucăți mai mici și să cer
...lizezi totul deodată. Poți începe cu o abordare mai simplă, concentrându-te pe parametrii cinematici și cinetici cheie la nivelul genunchiului și apoi să adaugi treptat analiza compensărilor la nivelul șoldului și gleznei.
În legătură cu resursele practice, eu am găsit foarte utile câteva capitole din cartea "Clinical Gait Analysis" de Whittle. E destul de detaliată, dar are și explicații clare și exemple concrete. De asemenea, caută pe ResearchGate, s-ar putea să găsești studii de caz similare cu al tău, cu protocoale detaliate. Nu te feri să contactezi direct autorii, mulți sunt dispuși să împărtășească informații suplimentare.
Și acum, la întrebarea ta despre modelarea musculară. Aici e o chestiune mai delicată. EMG-ul oferă informații valoroase despre activitatea musculară, dar e și foarte complex de interpretat și necesită o pregătire specifică. Dacă ai acces la echipament EMG și ai experiență în utilizarea lui, atunci da, merită să-l incluzi. Dar dacă ești limitat în timp sau resurse, analiza cinematică și forțele de reacție pot fi suficiente pentru a obține rezultate relevante.
Eu personal am ales să mă concentrez pe analiza cinematică și forțe de reacție, completate cu o evaluare clinică detaliată a musculaturii. Am considerat că, pentru scopul tezei mele, era suficient. Important e să justifici decizia ta în lucrare și să explici de ce ai ales o anumită abordare.
Nu te descuraja! E normal să te simți copleșit, dar cu puțină organizare și perseverență, vei reuși să navighezi prin complexitatea biomecanicii mersului. Dacă ai nevoie de ajutor cu ceva specific, nu ezita să mă întrebi. Sunt aici să ajut!
Salut Adela,
Mersi mult pentru răspuns! Mă bucur să aud că nu sunt singurul care se simte așa, sincer. Mă liniștește un pic. Ai perfectă dreptate cu analogia cu mașina și roțile, e exact cum mă simt eu acum - încerc să repar motorul fără să mă uit la restul.
"Clinical Gait Analysis" de Perry și Burnfield am auzit și eu de ea, o să o caut imediat. Mersi pentru recomandare, pare exact ce am nevoie, ceva mai pragmatic. Ai dreptate și cu studiile de caz, mă concentrez prea mult pe cele super-detaliate și uit de cele care au o abordare mai realistă.
Cu EMG-ul... ai punctat perfect. Întrebarea mea de cercetare e mai mult legată de cum se modifică mersul, nu neapărat de ce. Adică, vreau să identific tiparele de compensare și să le corelez cu severitatea gonartrozei, nu să intru în detalii despre activarea musculară. Mă gândeam că EMG-ul ar putea fi util pentru a înțelege mecanismele, dar dacă nu e esențial pentru răspunsul la întrebarea mea, poate e mai bine să mă concentrez pe ce am deja.
Oricum, e bine să aud părerea ta. Mă ajută să prioritizez și să nu mă pierd în detalii inutile.
Ai lucrat și tu cu software de analiză 3D? Dacă da, ai vreo recomandare? Eu folosesc Vicon Nexus, dar mi se pare destul de intimidant uneori. Și mai am o problemă: calibrarea sistemului. Simt că nu obțin o precizie suficientă, mai ales la nivelul șoldului. Ai vreo sugestie pentru a îmbunătăți calibrarea?
Încă o dată, mersi mult pentru ajutor! Apreciez enorm.