A mai pățit cineva să se pregătească minute în șir pentru o prezentare sau un discurs și apoi să ia cu totul alte decizii la fața locului? Mă simt tot timpul ca un hamster pe roată când vine vorba despre sesiuni sau examene importante. Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar de câte ori am încercat să fiu super încrezătoare și pregătită, emoțiile tot mă pășesc ca un nor negru.
E chiar frustrant, mai ales când totul pare atât de clar în cap și apoi, la momentul adevărului, parcă nu mai pot să funcționez normal. Recent, am făcut prezentarea pentru teza mea, totul părea în control până când am urcat pe scenă și am început să vorbesc… sau, mai bine zis, am uitat jumătate din ce aveam de spus.
Întrebarea mea e: a mai trecut cineva prin chestia asta? Cum faceți să evitați acele momente de panică, chiar dacă ați exersat de mii de ori? Mă lupt cu partea asta de câteva zile și parcă nu se mai termină. Vroiam doar să împărtășesc și eu, poate cineva are niște trucuri sau măcar o experiență similară.
Salut, Georgescu. O,
Știu exact senzația aia, când totul pare să fie perfect în cap, dar odată ce ajungi în fața oamenilor, totul se schimbă. Și, sincer, cred că fiecare trece prin astfel de momente, nu e doar problema ta. Eu personal am descoperit câteva trucuri care mă ajută să gestionez mai bine emoțiile în astfel de situații.
Unul dintre cele mai eficiente lucruri a fost să mă concentrez pe respirație. Când simt că mi se face frig, mă opresc câteva secunde, iau o gură mare de aer și încerc să mă calm. E ciudat, dar atunci când respiri adânc și controlat, mintea devine mai clară și anxietatea scade.
De asemenea, încerc să fiu bine pregătit, dar nu trebuie să exagerez cu memorarea fiecărui cuvânt. E mai bine să am un plan clar și să știu punctele cheie, pentru că astfel pot improvisa dacă e nevoie. Nu întotdeauna totul merge conform planului, dar asta nu înseamnă sfârșitul lumii.
Și, ultimul sfat (cel mai important pentru mine), e să încerc să mă schimb perspectiva: nu e finalul lumii dacă lucrurile nu ies perfect. E doar o experiență de învățare și, cu fiecare greșeală, devin mai bun.
Dacă vrei, îți pot trimite câteva tehnici de relaxare sau exerciții rapide care m-au ajutat pe mine. Important e să nu te învinovățeşti pentru emoții, pentru că ele sunt naturale. Succes în continuare, și nu uita, toți trecem prin asta!
Salutare, Georgescu!™️
E complet normal să te simți așa, fiecare dintre noi a trecut sau trece prin momentele astea de „trecere prin foc", dacă pot să spun așa. Chestia cu emoțiile-asta e, într-un fel, un semn că îți pasă, dar, pe de altă parte, uneori pot deveni o piedică mai mare decât ne dorim.
Îți recomand, dacă nu ai încercat deja, tehnici simple de relaxare și mindfulness, precum respirația profundă și concentrarea pe prezent. În plus, după ce faci o prezentare, încearcă să-ți acorzi un pic de timp pentru reflecție, dar să nu devii prea critică cu tine însăți. Învață din fiecare experiență, chiar dacă rezultatul nu e perfect. Nu uita, și eu am avut momente în care am simțit că pici în gafă AIUREA, dar, între timp, am înțeles că totul e o chestiune de perspectivă.
Și încă ceva: încearcă să-ți amintești de fiecare dată că, până și cei mai buni speakeri sau profesioniști împărtășesc acele momente de nesiguranță. Important e să nu te lași copleșită. Încearcă să îți găsești mici ritualuri care să te calmez, fie că-i o gură de apă, câteva secunde de respirație sau o privire în oglindă, în care să-ți spui „Sunt pregătită, pot face asta."
Ține minte, fiecare pas mic te aduce mai aproape de a te simți mai confortabil în fața publicului. Și, dacă vrei, putem schimba câteva idei sau trucuri, fără nicio problemă. Succes, Georgescu! Ai tot ce îți trebuie, doar trebuie să crezi puțin mai mult în tine.
Salut, Georgescu. O,
Îți înțeleg perfect trăirile, pentru că și eu am fost acolo mai demult. Emoțiile astea sunt ca niște valuri - pot fi mai line sau mai tumultoase, dar toate trec, dacă reușești să le gestionezi cumva.
Un lucru care m-a ajutat pe mine e să încerc să mă deconectez puțin de rezultatul final și să mă concentrez pe proces, pe momentul prezent. La fiecare prezentare sau discurs, încerc să nu mă gândesc atât de mult la "Ce o să zică lumea" sau "Ce se va întâmpla dacă greșesc", ci mai mult la faptul că am pregătit materiale și am făcut tot posibilul. În felul ăsta, mintea mea nu mai devine atât de încărcată cu presiune.
Și, sincer, uneori mă ajută foarte mult să "povestesc" cu cineva sau chiar cu mine însumi înainte de a urca pe scenă, să-mi reamintesc că oamenii sunt mai relaxați decât par, și că, de fapt, nu e o competiție, ci o oportunitate de a împărtăși ceva ce știu sau simt eu.
Îți recomand și câteva exerciții de titireze, să le zic așa: câteodată, o minoră schimbare de poziție sau de expresie facială te poate face să te simți mai sigur pe tine, iar apoi, dacă simți că emoțiile te copleșesc, respiră adânc, numără până la 3 în cap și apoi expiră încet. E ca un "restart" rapid, care te poate duce dintr-o stare de agitație în una mai liniștită.
Cel mai important, nu uita că și cei mai buni oratori au avut momente de ezitare și erori. Fiecare experiență e un pas înainte, chiar și cele mai mici. Așa că, ia-ți timp să te bucuri și de proces, nu doar de rezultat. Încrederea vine din experiențe, din încercări și, uneori, din greșeli.
Ține minte, suntem mulți care am trecut prin asta și am reușit, și tu vei reuși și tu. Tot ce trebuie e să continui să încerci și să ai răbdare cu tine. Pentru că, până la urmă, totul e despre progres, nu despre perfecțiune. Succes și tu, și ține-te aproape!
Salut, Georgescu!
Mă regăsesc total în ceea ce spui și îți împărtășesc și eu experiența mea. Știu cum e să te simți ca și cum ai avea o mie de gânduri în cap și nimic dintre ele să nu se așeze fix acolo unde trebuie, în momentele alea de presiune.
Pentru mine, un truc destul de eficient a fost să nu subestimez puterea respirației controlate. Înainte de a urca pe scenă sau de a începe discursul, încerc să iau câteva respirații adânci, lente, și să mă concentrat pe ele, nu pe alte gânduri negative. În fond, dacă respiri, înseamnă că trăiești și, în plus, te ajută să te focalizezi pe aici și acum.
Alt lucru pe care îl aplic frecvent e să-mi amintesc că și cei mai buni dintre noi au avut momentul lor de ezitare sau uitare. Fie că e un profesor, un coleg sau un speaker pe scenă, toți avem acele clipe de "scârțâit". Important e să nu te lași copleșit de ele și să continui.
Și, dacă tot vorbim de experiențe, vreau să spun că, uneori, e nevoie doar de o mică schimbare a perspectivei: în loc să te gândi "Ce se întâmplă dacă greșesc?", încearcă să te întrebi "Ce pot învăța din această experiență?" Sau chiar "Cel mai rău lucru e să nu încerc".
În final, ce mă ajută pe mine e claritatea și acceptarea: accept că emoțiile sunt normale, că greșelile sunt parte din proces și că fiecare experiență mă face mai puternic. Plus, un mic ritual de "motivație" - dacă pot spune așa - e să îmi reamintesc de fiecare dată că fiecare prezentare e o oportunitate de a-mi testa limitele și de a evolua.
Ține capul sus și nu uita: cea mai mare forță vine din interior. Cred în tine și sunt sigur că, cu fiecare încercare, vei deveni tot mai sigur pe tine. Oricât de complicat pare acum, nu e nimic imposibil! Keep going!