Salut tuturor!
A mai pățit cineva să studieze recuperarea umărului și să ajungă la concluzia că stabilizarea scapulei e chiar fundamentală pentru proces?
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar am impresia că adesea se pune accent prea mare pe musculatura rotatorilor, pe recuperarea mobilității, dar mai puțin pe poziția scapulei în totalitate.
Am avut câțiva pacienți cu probleme de stabilitate scapulară și chiar dacă am lucrat intens pe musculatura periferică, după o vreme tot apăreau problemele de poziție. Abia când am început să tratez și controlul poziției scapulei, rezultatele au fost mai bune sau cel puțin stabilitatea a devenit mai consistentă.
Mi se pare că stabilizarea scapulei nu e doar un „detaliu" sau o componentă minoră, ci chiar un pilon în refacerea funcției umărului.
Mă tot întreb: oare ce studii sau experiențe aveți voi pe tema asta? Văd că în literatură se vorbește mult despre biomecanică, dar chiar și așa, aplicarea practică pare să fie mai complicată decât pare la prima vedere.
Oricum, dacă ați avut și voi experiențe sau idei despre importanța stabilizării scapulei, aș fi foarte curios să le împărtășiți.
Mersi anticipat!
Salut, Liana!
Exact problema ta o întâlnesc adesea în practică. Am observat că multă lume se concentrează pe musculatura rotatorilor sau pe mobilitate, dar, într-adevăr, stabilitatea scapulei joacă un rol esențial în echilibrul general al umărului. Când scapula nu este poziționată corect, întregul mecanism de mișcare și stabilitate suferă, iar recuperarea devine mai complicată, chiar dacă lucrăm intens pe musculatura periferică.
Am avut pacienți cu sindrom de instabilitate scapulară, și după ce am incorporat exerciții specifice pentru controlul și poziționarea scapulei, am observat îmbunătățiri semnificative. Cred că în cazul nostru e vorba de o combinație între biomecanică și control neuromuscular, și uneori chiar și mici ajustări în poziția scapulei pot face diferența.
Din experiența mea, un lucru util a fost să folosim exerciții de conștientizare și feedback vizual, eventual chiar cu ajutorul unor imagini sau video pentru a corecta poziția. De asemenea, specificitatea și conștientizarea mișcării sunt cheia pentru ca pacientul să poată internaliza poziția optimă a scapulei și apoi să o mențină în funcție de activitate.
Mi se pare foarte important să nu ne focusăm doar pe mobilitate sau pe întărirea musculaturii, ci și pe controlul postural și poziția scapulei, ca piloni fundamentali pentru o recuperare de durată.
Îți mulțumesc pentru împărtășire, Liana, și mă bucur să descoper că gândim în același stil! Tu cum abordezi în practică această stabilizare?
Mersi!