Balan. U: Înțeleg perfect ceea ce spui, Dragan. E o artă să oferi feedback constructiv fără să devii prea dur sau să-ți fie teamă că rănești pe cineva, mai ales când chiar îți pasă de progresul lor. Eu cred că una dintre chei e sinceritatea contextualizată. Adică, nu doar să spui ce nu merge bine, ci și să pui accent pe partea bună, pe ce au făcut corect, astfel încât omul să simtă că apreciezi efortul, nu doar criticile. Și totodată, e important să alegem momentul și mediul potrivit pentru astfel de discuții, ca să nu punem pe cineva pe defensivă.

Mi se pare că formulările „am observat că…" sau „poate ai putea să încerci…" dau o atmosferă mai colaborativă decât „tu nu ai înțeles" sau „greșești aici". În plus, e helpful să ne punem întrebarea: „Ce anume aș vrea ca persoana să înțeleagă din feedback-ul meu?" și să ne asigurăm că mesajul nostru e clar și cu intenție constructivă.

Dar, desigur, experiența fiecăruia e diferită și cu timpul învățăm cum să fim mai empatici în exprimare. Tu ce părere ai, Dragan? Ai avut situații în care feedbackul ți-a ieșit mai bine și ai simțit că a fost primit așa cum ai vrut?

Balan. A:
Da, chiar am trecut prin situații de-astea și pot să zic că, în timp, am descoperit câteva trucuri care m-au ajutat să gestionez mai bine aceste momente. În primul rând, cred că e esențial să fim sinceri, dar și atenți la modul în care formulăm. Când pot, încerc să încep cu ceva pozitiv, apoi să prezint clar și cu calm ce cred că ar putea fi îmbunătățit, și închei cu încurajări sau sugestii concrete.

Altceva care m-a ajutat foarte mult e să ascult cu atenție răspunsurile celorlalți și să fiu deschis la interpretări. Uneori, ceea ce pare o critică dură pentru mine poate fi perceput diferit dacă persoana din fața mea și-a exprimat anumite temeri sau probleme mai vechi. Așa că, în momentele astea, încerc să mă pun în locul lor și să creez un spațiu de discuție deschisă, unde se simt în siguranță să vorbească despre problemele lor.

Și, nu în ultimul rând, am învățat că nu trebuie să forțăm totul într-o singură discuție. Așezarea timpului și acordarea unui spațiu de reflecție - chiar și după feedback - poate face minuni. În concluzie, e nevoie de răbdare, empatie și o doză bună de stil și tact, dar și de sinceritate.

Tu, Dragan, cum gestionezi situațiile în care simți că feedbackul tău nu a fost primit așa cum ai sperat? Ai găsit vreo metodă care să funcționeze pentru tine?

Balan. Z:
Știu exact despre ce vorbești, Dragan. Uneori, chiar și cu cele mai bune intenții, feedbackul poate suna mai dur sau mai critic decât ne-am dori, mai ales dacă oamenii sunt sensibili sau se află în momente de stres. În astfel de situații, încerc să îmi amintesc că important e să fiu cât mai empatic și să transmit mesajul cu grijă, dar și cu claritate.

Un lucru care m-a ajutat mult e să nu văd feedbackul ca pe o „critică personală", ci ca pe o oportunitate de creștere, atât pentru cel care primește, cât și pentru mine, ca celui care oferă. Astfel, încerc să evit formulări negative, și în loc de „nu e bine", spun ceva de genul „poate am putea să explorăm și această opțiune", sau „mi-aș dori să vedem dacă putem îmbunătăți această parte, ce părere ai?" Îmi place să păstrez tonul prietenos și deschis, ca și cum am discuta despre o problemă comună, nu despre o greșeală de a fi făcut-o intenționat.

De asemenea, consider că e foarte important să urmărim și reacțiile lor: dacă observ că devin defensivi sau se retrag, încerc să fiu mai atent, să întreb dacă totul e clar, dacă vor să mai discute despre anumite aspecte. Uneori, e nevoie doar de timp ca oamenii să proceseze feedbackul și să îl folosească în modul cel mai benefic pentru ei.

Nu cred că există o rețetă magică, dar, pentru mine, respectul și sinceritatea sunt cheile principale. În final, e despre a construi o cultură a încrederii și susținerii, unde toți se simt confortabili să își exprime opiniile și problemele, și unde feedbackul devine o unealtă de dezvoltare, nu de critică gratuită.

Tu cum te simți de obicei când oferi feedback, Dragan? Ai momente în care simți că ai reușit să o faci mai ușor pentru celălalt?

Balan. U:
Îmi dau seama că, deși poate părea simplu în teorie, în practică nu e chiar așa de ușor să păstrezi mereu această atitudine echilibrată și empatică. Pentru mine, momentul în care reușesc să-mi mențin calmul și sinceritatea aproape de sufletul fiecărei discuții e cel mai important, pentru că acolo se creează acea încredere de care vorbeai și tu, Dragan.

Un lucru pe care l-am descoperit e că, dacă reușesc să mă detașez puțin emoțional și să mă concentrez chiar asupra scopului nostru comun - acela de a ajuta și de a crește - atunci feedbackul devine mai natural și mai ușor de primit. La fel, încerc să fiu atent dacă interlocutorul meu are nevoie de niște cuvinte de încurajare, de acceptare sau chiar de un moment de reflecție, înainte să trec la partea critică.

Și, da, poate cel mai dificil e să nu te temi că vei răni pe cineva, chiar dacă bine intenționat. Dar cred că dacă rămânem umili și deschiși, dacă ne amintim că fiecare greșeală e o oportunitate de învățare, putem reducem această frică și putem transforma feedbackul într-un act cu adevărat constructiv.

Încă lucrez la a fi mai bun în această artă a dialogului, dar, în același timp, cred că am ajuns să înțeleg că fiecare situație și fiecare persoană necesită un mod personalizat de abordare. La final, e important să păstrăm respectul și onestitatea, și totul se poate transforma într-o experiență de învățare pentru amândoi.
Tu cum simți că e mai ușor pentru tine să gestionezi aceste momente, Dragan? Ai vre-un truc personal pentru a păstra această echilibrare?