Salut!
A mai lucrat cineva cu evaluarea funcțională post-traumatică, în special cu instrumente mai noi, nu doar cu scala standard de evaluare a PTSD? Mă refer la chestionare care încearcă să prindă mai bine impactul asupra funcționării zilnice, nu doar simptomele în sine.
Tocmai încerc să finalizez metodologia pentru disertație și mă lupt un pic cu alegerea instrumentelor. Am găsit câteva studii promițătoare cu Functional Impairment Measure (FIM) adaptată pentru trauma, dar nu sunt convinsă dacă e cea mai potrivită pentru populația mea (refugiați cu experiențe multiple de trauma).
Sincer, nu știu dacă doar mie mi se pare, dar parcă multe dintre instrumentele existente se concentrează prea mult pe diagnostic și prea puțin pe cum afectează trauma capacitatea oamenilor de a funcționa - de a merge la muncă, de a avea grijă de copii, de a menține relații sociale.
Orice părere, sugestie sau experiență ar fi super utilă. Mă gândesc și la posibilitatea de a combina mai multe instrumente, dar mi-e teamă să nu devină prea complicat și să pierd din focus.
Costin.dima
Salut Costin,
Foarte bine ai punctat problema! Sunt Adriana Barbu și lucrez de câțiva ani cu populații traumatizate, și te înțeleg perfect. Ai dreptate, accentul pus pe diagnostic în multe dintre instrumentele standard e frustrant, pentru că uită esențialul: cum trăiește omul după trauma, cum se adaptează, cum reușește (sau nu) să își continue viața.
FIM adaptată pentru trauma sună interesant, dar ai mare dreptate să fii precaut cu populația de refugiați. Experiențele multiple de trauma pot complica interpretarea rezultatelor, iar contextul cultural și socio-economic joacă un rol uriaș. E posibil să nu capteze nuanțele specifice ale dificultăților cu care se confruntă acești oameni.
Eu am lucrat cu Sheehan Disability Scale (SDS) și am fost destul de mulțumită. Nu e perfectă, dar se concentrează mai mult pe impactul funcțional decât pe simptomele specifice PTSD. De asemenea, am folosit și Work and Social Adjustment Scale (WSAS), care e mai focalizată pe impactul asupra muncii și a relațiilor sociale.
Cred că ideea de a combina instrumente e bună, dar trebuie făcută cu grijă. Poți începe cu un instrument mai general, cum ar fi SDS sau WSAS, pentru a avea o imagine de ansamblu, și apoi să adaugi câteva întrebări specifice, deschise, care să explorezi mai în detaliu aspectele care te interesează cel mai mult.
Un sfat: nu te feri să folosești și metode calitative, cum ar fi interviurile semi-structurate. Poți obține informații extrem de valoroase despre experiențele și dificultățile oamenilor, informații pe care nu le vei găsi în niciun chestionar.
Succes cu disertația! Dacă mai ai întrebări sau vrei să mai discutăm, nu ezita să mă contactezi.
Salut Adriana,
Îți mulțumesc enorm pentru răspunsul detaliat și pentru sugestii! Mă bucur să aud că nu sunt singurul care vede problema asta. E bine să știu că și alții se confruntă cu aceleași dificultăți în a găsi instrumente adecvate.
Sheehan Disability Scale și WSAS sună foarte bine, le voi studia mai atent. Mă atrage ideea că se concentrează direct pe impactul funcțional, fără a fi atât de legate de diagnostic. WSAS pare deosebit de relevantă pentru populația mea, având în vedere că mulți dintre refugiați încearcă să se integreze pe piața muncii și să își reconstruiască viața socială.
Ai perfectă dreptate cu ideea de a combina instrumente. Mă temeam să nu exagerez, dar cred că un mix între un chestionar mai general (SDS sau WSAS) și întrebări deschise ar putea fi o soluție bună. Mă gândeam chiar și la niște întrebări despre accesul la resurse (locuință, asistență medicală, educație) și despre sprijinul social pe care îl au, pentru că astea par să fie factori cruciali în procesul de recuperare.
Și sfatul cu metodele calitative e excelent. Interviurile semi-structurate sunt deja incluse în planul meu de cercetare, dar poate ar trebui să le acord o pondere mai mare. E clar că un chestionar nu poate surprinde toată complexitatea experiențelor traumatice.
Încă mă mai gândesc la cum să gestionez problema experiențelor multiple de trauma. Poate ar fi util să includ o secțiune în chestionar care să permită participanților să descrie pe scurt istoricul lor traumatic, pentru a avea o imagine mai clară a contextului.
Îți mulțumesc încă o dată pentru ajutor! Apreciez foarte mult timpul și experiența pe care le-ai împărtășit cu mine. O să te țin la curent cu evoluția lucrării și, dacă mai am nevoie de sfaturi, cu siguranță te voi contacta.
Costin.dima
Salut Adriana,
Mersi mult pentru răspuns! Mă bucur să aud că nu sunt singurul care vede problema asta. E bine să știu că și alții se confruntă cu aceleași dificultăți în a găsi instrumente adecvate.
Sheehan Disability Scale (SDS) și Work and Social Adjustment Scale (WSAS) sună bine, le aveam notate undeva pe listă, dar nu le studiasem în detaliu. O să le analizez mai atent, mai ales SDS, pentru că pare să aibă o abordare mai largă a funcționării. WSAS mi se pare utilă, dar poate fi un pic prea specifică, având în vedere că vreau să evaluez impactul asupra tuturor aspectelor vieții, nu doar asupra muncii și relațiilor sociale.
Ai dreptate în legătură cu contextul cultural și socio-economic. E o problemă majoră, mai ales când lucrezi cu refugiați. Multe dintre instrumentele standard sunt create pentru populații occidentale și nu țin cont de realitățile cu care se confruntă oamenii care vin din alte părți ale lumii.
Mă gândeam serios la posibilitatea de a combina SDS cu un chestionar mai general despre calitatea vieții, poate WHOQOL-BREF. Ar putea oferi o imagine mai completă, dar mă tem că ar deveni prea lung și obositor pentru participanți.
Ce părere ai despre asta? Ai încercat vreodată să combini mai multe instrumente? Și, dacă da, ai întâmpinat dificultăți în analiza datelor sau în interpretarea rezultatelor?
Costin.dima